În ce stadiu de capitalism suntem: avem libertatea de a ne alege planificatorul

E din ce în ce mai greu să iei un taxi din mers, așa cum vezi că fac newyorkezii în filme. Dacă e să vorbim de sistemul ridesharing e chiar imposibil. N-ai aplicație pe mobil ești zero barat! Ce contează preferința individuală în a alege cum să-ți procuri mijlocul de transport, traseul preferat sau preferința de timp? Se lucrează cu măsuri “prestabilite”. Și la bancă dacă suni și zici: “Nu-mi convine curierul cu care îmi trimiteți cardul, fiindcă nu corespunde preferințelor mele” ești tratat cu o atitudine de genul: Pe ce lume trăiești?!

Chiar așa, într-o lume de 8 miliarde, față de 3 în 1960, iată cât de departe suntem de zicerea: „Clientul are întotdeauna dreptate”. Acest slogan reacţionar, american, era dominant înainte de globalizare, când se concurau companiile, nu clienţii!

Și totuși piața taxiurilor la care asociez și ridesharing-ul, mai ales cea bucureșteană, este una dintre cele mai concurențiale din România. O competiție pe măsură mai exista, poate, doar pe piața presei scrise, dar de aceasta vorbim deja la timpul trecut, cu mogulii ei cu tot.

Da, însă dacă pe una dintre cele mai competitive piețe se vede că există reflexe corporatist-socialiste s-ar părea că în România cam nimic nu încurajează capitalismul, zis și economie de piață. Nici un element, chiar din cele considerate competitive nu aduc nici pe departe cu ceea ar trebui să fie, că nu degeaba tot pomenesc de America. De aici s-ar putea deduce cât de mult costă că a fost neglijată educația. Cu precizarea că în lipsa acesteia democrația devine un concept fără sens vânturat de manipulatorii de serviciu din politică.

Și dacă astfel de lucruri se văd și pe piețe teoretic concurențiale rezultă că mixul rațiune-emoție se face foarte prost la noi.

Iar în momentul de față nu mai avem - ca să trecem de la piața taxiurilor asociată cu ridesharing-ul la un tablou mai mare - nici evreii care aduceau echilibrul în Moldova, nici germanii ce o făceau în Transilvania și apoi - împreună cu evreii - în Vechiul Regat. Am preferat să-i vindem la bucată începând cu anii ’50, ne-am bucurat că le-am cumpărat pe mai nimic mașinile și casele, și am ajuns la fel de dezechilibrați ca înainte să fi venit ei în țările române.

Dovada elocventă a dezechilibrului este dată de felul în care e făcut la noi marketingul corporatist și politic. Acest mix nu induce credibilitate. Iar lipsa de încredere, ușor de observat la tot pasul, inclusiv pe piața taxiurilor și ridesharing-ului, reprezintă principalul impediment în funcționarea societății românești.

Privind retrospectiv, evreii, ca urmare a interesului lor mare pentru educația copiilor, le-au asigurat un avantaj comparativ în societate și i-au făcut principalii participanți la diviziunea muncii, pe baza căreia funcționează economiile de piață.

Prin contrast cu alte minorități, care “investesc” puțin spre mai deloc în copiii lor, și îi lasă să fie crescuți de societate.

Aşa se explică de ce unii sunt principalii promotori ai capitalismului, iar ceilalți ai socialismului, dar iată și de ce, în prezent, România e mai mult socialistă decât capitalistă. Se vede bine pe piața taxiurilor și ridesharing-ului, oricât de multe ar fi.

Însă mai mult decât atât, lipsa de virtute a societății românești se observă atunci când nimeni nu vrea să-și asume riscuri, indiferent de ceea ce întreprinde. Și atunci acuză - în condițiile refuzului lucrului cu riscul - că are ghinion, pentru că, după cum se știe, norocul e de partea celor curajoși!

Ceea ce trebuie să reamintesc la sfârșit e zicala cu peștele, care se împute de la cap. Dacă politicul nu-și ia riscuri, la fel procedează întreaga societate. Și el nu-și ia din moment ce taxele se indexează cu rata inflației. Adică, altfel spus, politicienii se exonerează de lipsa de responsabilitate a măsurilor luate și apelează la socializarea dizabilităților în gestionare.