Antisemitismul evreului Karl Marx și pizma pe avantajul comparativ

Potrivit biografului Paul Johnson, tatăl lui Karl Marx, Heinrich, al cărui nume era la origine Hirschel ha-Levi, era fiul unui rabin, care descindea la rândul său din vestitul rabin Elieser ha-Levi din Meinz, al cărui fiu, Jehuda Minz, a fost conducătorul școlii talmudice din Padova. Și mama lui Karl Marx, Henrietta Presborck, era fiică de rabin. Dar, din cauza unui decret prusac ce-i elimina pe evrei din primele eșaloane ale dreptului și medicinei, avocatul Heinrich Marx a devenit protestant și și-a botezat copiii. La 15 ani, tânărul Karl era un creștin înflăcărat, scrie Johnson, și a urmat un fost liceu iezuit secularizat.

Și totuși, evreul Marx a fost antisemit. Ura față de cămătărie și camătă era legată, crede Johnson, de propriile dificultăți financiare și și-a găsit expresia în două eseuri “despre chestiunea evreiască”. Într-o măsură mai mare sau mică discipolii lui Hegel erau antisemiți și Bruno Bauer, liderul antisemit al stângii hegeliene, a publicat un eseu prin care cerea ca evreii să abandoneze iudaismul. Eseurile lui Marx au fost scrise ca să-i răspundă lui Bauer. Nu obiecta în fața antisemistismului acestuia, dar considera că natura antisocială a evreilor nu era de origine religioasă, ci că “răul” e social și economic. Karl Marx a scris: ‘’Să-l luăm în considerare pe adevăratul evreu. Nu pe evreul de sabat… ci pe evreul de zi cu zi”. Care este “baza profană a iudaismului? Nevoia practică, interesul propriu. Care este cultul lumesc al evreului? Afacerismul. Care e dumnezeul său terestru? Banul” Încetul cu încetul evreii au răspândit această religie “practică în întreaga societate”.

Marx a continuat: banii sunt “divinitatea geloasă a Israelului, pe lângă care nicio altă divinitate nu poate exista”, banul “coboară toate divinitățile omenirii și le transformă în bunuri”, e “valoarea autosuficientă a tuturor lucrurilor”. De aceea a privat întreaga lume, atât cea umană, cât și Natura, “de valoarea ei proprie”. Banul e “esența alienată a muncii și existenței omului: această esență îl domină, iar el o venerează. Dumnezeul evreilor a fost secularizat și a devenit dumnezeul lumii”.

Evreul l-a corupt pe creștin și l-a convins că “nu are alt destin aici, jos, decât acela de a deveni mai bogat decât vecinii săi” și că “lumea este o bursă de valori”. Puterea politică a devenit “vasalul” puterii banului. Soluția era deci economică. “Evreul-ban” devenise “elementul social universal al timpului prezent” și, în vederea abolirii “condiților preliminare”, a “înseși posibilității” tipului de activăți bănești care l-au produs era necesar a-l “face pe evreu imposibil”. Abolind atitudinea evreiască față de bani, atât evreul cât și religia sa, cât și versiunea coruptă de creștinism pe care a impus-o el lumii ar dispărea: “Emancipându-se de afacerism și bani, și deci de iudaismul real și pragmatic, epoca noastră se va emancipa de ea însăși”.

Dar să-l lăsăm deoparte pe evreul antisemit Marx așa cum a fost zugrăvit de biograful Paul Johnson, nu înainte de a aminti că l-a numit pe social-democratul german Ferdinand Lasalle “Baronul Ițic” și “Negrotei evreu”, și să trecem la conducătorul Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu.

Căpitanul spune cu ocazia deschiderii unui magazin legionar că: “În comerțul nou, legionar, vom doborî principiul iudaic-materialist: munca din interes și din poftă de câștig, foamea de aur. Atâta vreme cât într-o parte pe lume va fi foamea de aur, în cealaltă parte va fi foamea de Dreptate. Pentru că cel cu aur mult, în fiecare zi va rupe pe nedrept câte o fărâmă din pâinea neagră a celui sărac, pentru ca să-și mărească grămadă lui de aur. Legionarul din comerț va ști deci, că misterul înfloririi comerțului său - ca și a tuturor înfloririlor pe lume - stă în dragoste: dragostea de meserie și dragostea de oameni”.

Ar părea că Marx l-a inspirat serios pe Zelea Codreanu, deși dacă ar fi fost întrebat, acesta sigur n-ar fi recunoscut. Și apoi cum și-ar fi modelat cei doi discursul despre bani în epoca “fiat money” în care se mai face și relaxare cantitativă? Ceea ce n-au înțeles comuniștii și naziștii este faptul că la evrei nu banul în sine este important, ci avantajul comparativ, care este menținut printr-un grad înalt de educație, ceea ce îi face pe invidioși să adere la valorile egalitariste ale colectivismului. Când ar fi mai simplu să evite spălare pe creier cu ajutorul educației!

Laureatul Nobel pentru literatură Saul Bellow confirmă teza educațională. Bellow scrie în ultimul său roman, Ravelstein, că evreii sunt un popor de dascăli: “timp de milenii, evreii au învățat pe alții și au învățat de la ei. Fără învățătură, evreismul este o imposibilitate.”

El mai precizează în aceeași carte că “evreii au fost pașaportul lui Hitler pentru venirea la putere. Nu a avut și nici nu i-a trebuit un alt program. A devenit cancelar unind Germania și o bună pare din Europa împotriva evreilor.” De unde ura? De la avantajul comparativ! Rudyard Kipling spunea că evreii au deformat destul realitatea socială în scopurile lor evreiești și acum vine și Einstein să desfigureze realitatea fizică cu teoria relativității și, astfel, evrei încercă să dea o întorsătură evreiască, falsificatoare, întregului univers fizic.