Cei care i-au pus gând rău monarhiei britanice sunt lipsiţi de simţul umorului

Aveți simțul umorului? Dacă da, l-ați moștenit de la părinți sau a rezultat în urma procesului educațional asigurat de stat?

Cei care s-au ales cu el în cel de-al doilea context, probabil că acesta se manifestă pregnant în situații în care se observă că sistemul de legi are carențe din punct de vedere rațional.

Prințul Philip, soțul reginei Elisabeta a II - a Marii Britanii şi tatăl lui Charles al III - lea proaspăt încoronat era unul dintre puținii care își mai permitea comentarii acide fără a fi penalizat.

El i-a spus, în 2003, preşedintelui Nigeriei, Olusegun Obasanjo, îmbrăcat într-un costum tradiţional: „Arătaţi de parcă v-aţi pregăti de culcare. ”Unei trupe de dansatori de culoare, în 2009: „Sunteţi toţi din aceeaşi familie?” „Încă mai aruncaţi cu suliţe unii în alţii?”, l-a întrebat pe un aborigen în timpul unei vizite în Australia, în 2002. Şi i s-a adresat, în 1998, unui student britanic revenit dintr-o călătorie în Papua Noua Guinee: „Deci aţi reuşit să scăpaţi nemâncat?”

Umorul princiar pare să fi fost conectat la absurdul cotidian. El sesiza în comportamentul membrilor societății ridicolul, lipsa de coerență, dar și a celor 7 ani de acasă. Asta însă cu precizarea că rândurile de față nu doresc neapărat să tranșeze chestiunea simțului umorului, ci doar să atragă atenția asupra diferenței dintre corectitudine și corectitudine politică.

Dar poate că încercarea de a pune la colţ monarhia britanică şi Regatul Unit, în general, e legată de faptul că acelora care i-au pus gând rău le lipseşte simţul umorului.

Pe vremea lui Philip era altfel decât în perioada actuală în care elitelor li se zice să stea în rând cu mulțimile, deși ele au rol creator, nu distructiv ca al maselor, după cum preciza Gustave Le Bon.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească.și toate țările din Europa au nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.Cuvintele îi aparţin regelui Mihai, prietenul din copilărie al prinţului Philip, apreciat de acesta din urmă pentru modestia sa.

O societate are nevoie de o formă de conducere care să concorde cu nivelul de conştiinţă pentru că, în caz contrar, cea mai mare problemă nu e cea evocată în Ferma Animalelor, ci că procesul de evoluţie se opreşte.