Regele le-a dat românilor aur ca să nu încapă pe mâna rușilor

În România capitalistă pe 10 mai se celebrează ziua naţională: la 10 Mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depune jurământul în faţa Parlamentului, la 10 Mai 1877 principele Carol proclamă Independenţa României, iar la 10 mai 1881 Carol I devine primul rege al ţării. Comuniştii mută însă sărbătorirea independenţei pe 9 mai şi şterg regalitatea din cărţile de istorie. Chiar dacă “monarhia e cam toată cartea de istorie a României”, după cum observă istoricul Crin Antonescu.

Dar, după 10 mai, urmează 23 august, cu cine să ținem cu Regele sau cu Mareșalul debarcat la acea dată - cel ce-i mângâie pe creștet pe legionari înainte de a-i elimina de pe scena politică? Cu monarhul cred, pentru că cel de-al doilea nu-i vorbește cuviincios. În loc să utilizeze pluralul regal “Majestatea Voastră!”, i se adresează cu “Majestatea Ta!”.

O atitudine similară are și un alt șef al statului, preşedintele Băsescu, care, cu revista Historia în mână, îi zice regelui la tv că a fost “slugă la ruşi”. Se pare că în cele din urmă Ploieștiul se impune, avem o republică din, prin şi pentru popor, după cum scrie Caragiale în nuvela Boborul.

Dar apropo de rege și de ruși. Regele Mihai oferă cetățenilor - legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944 - unei Românii ocupate de ruși o parte din aurul Băncii Naționale, când emite medalia jubilară Ardealul Nostru.

Scopul e de a-i pune la adăpost de răul ce are să vină. Moneda seamăna frapant cu piesa de 20 de franci francezi numită popular “cocoșel”.

În anul 1947 apare însă primul decret care stabilește ca românii să cedeze aurul "sub orice formă" statului comunist. Nici măcar medaliile jubiliare emise pe baza decretului-lege 656 nu scapă de confiscări.

Apoi se semnează două decrete prin intermediul cărora se stabilește exact ce cantitate de aur pot deține românii. Primul instituie că e permis să se achiziționeze bijuterii, dar nu în cantități mari, și doar anumite monede de aur. Pe baza acestor decrete începe marele jaf comunist, mai ales din 1960, când intră în vigoare ultimul document, mult mai restrictiv decât primul.

Actul se referă doar la o categorie de monede ce pot fi deținute, mai precis ducații austrieci găuriți din salbele țigănești.

Celebrii "cocoșei", dar și restul monedelor din aur, chiar și bijuteriile, devin interzise la deținere.

Decretul îi stimulează pe ”binevoitori” să-și toarne colegii și vecinii. Cei care-s prinși cu monede interzise riscă și mai mult, un proces penal

În 1990, persoanele afectate de decretele comuniste încep, timid, demersurile pentru recuperarea pieselor din aur de care fuseseră deposedate.

Abia în 2000, odată cu intrarea în vigoare a OUG 190, care prevede restituirea obiectelor din metale și pietre prețioase către persoanele îndreptățite sau moștenitorii acestora, încep practic acțiunile în instanță pentru recuperarea aurului confiscat de comuniști.

Ordonanța încuviințează ca obiectele, dacă se găsesc, să fie restituite proprietarului în natură, iar dacă nu să fie dată contravaloarea în bani.

Chiar dacă imediat după 1990 aurul poate fi achiziționat fără restricții, decretul lui Ceaușescu rămâne în vigoare până în 2001.