„Cresc întruna taxe-accize?/Şi cu asta ce-am făcut?”

Au trecut mai bine de 80 de ani de când Constantin Tănase declama pe scena Teatrului Cărăbuş:

Ne-am trezit din hibernare

Şi-am strigat cât am putut:

Sus Cutare! Jos Cutare!?

Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,

Şi-am luptat, cum am ştiut,

S-avem nouă guvernare?

Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în sărăcie?

Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare?

Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,

Mulţi o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin ţări străine?

Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize?

Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte?

Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Ţara-i plină de vedete?

Şi cu asta ce-am facut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!

E sloganul cunoscut;

Iarăşi am votat ca proştii.

Şi cu asta ce-am făcut?

Cu precizarea că textele actorului Tănase erau scrise, de regulă, de Isac Lazarovici, cunoscut ca Ion Pribeagu, ceea ce ar explica mai bine simțul pentru noțiunile economice, ar trebui să nu ne prea surprindă actualitatea versurilor, fiindcă amintesc din nou că profesorul francez de origine română Florin Aftalion apreciază în cartea sa Economia Revoluției Franceze că politicienii s-au schimbat foarte puțin în ultimele sute de ani. Ei cred că problemele pot fi rezolvate pe termen scurt crescând cantitatea de bani, ceea ce duce la inflație. După care, nu vor vedea consecințele politicilor nefaste și vor încerca să controleze prețurile.

Mai mult, se poate merge până la 1867 pentru a vedea actualitatea spuselor lui Eugeniu Carada, ctitorul BNR: „Criza noastră financiară nu provine atât din lipsa resurselor, cât din lipsa spiritului unei adevărate economii în bugetul cheltuielilor noastre, din reaua și nedreapta noastră sistemă de impozite, din legile vicioase de percepțiune, din neorganizarea institutelor de credit, din care cauză comerțul și industria țării sunt în decădere. Vom îmbunătăți finanțele noastre, mai cu deosebire îndată ce vom organiza creditul prin bănci agricole și comerciale, care să ridice comerțul, industria, agricultura; să redea viață prin stimularea și înlesnirea tranzacțiilor private, precum și a lucrărilor publice ale Statului și ale județelor. Fără un comerț, fără o industrie prosperă, un stat nu poate înainta; fără căi de comunicare și institute de credit, acelea nu pot prospera. A constitui dar creditul, a completa sistema noastră de șosele este mijlocul cel mai bun de a înlesni producerea, de a efteni exportarea productelor noastre. Cu acest mod de viață dat agriculturii și industriei noastre, vom mări avuția particulară și prin aceasta chiar vom înmulți și resursele tezaurului public”.

Am reținut de la Carada că vinovată pentru criză e „reaua și nedreapta noastră sistemă de impozite”. Un fel de: „Cresc întruna taxe-accize?/Şi cu asta ce-am făcut?”.