Guvernul se împrumută pe seama încrederii de care se bucură banca centrală

Discuțiile despre rezerva valutară administrată de Banca Națională trebuie intensificate pentru că se înmulțesc vocile care pun problema că dacă banca centrală are o asemenea cantitate de bani în vistierie de ce se mai împrumută guvernul când poate apela la ceea ce există acolo.

După cum am spus recent, finanțarea directă a bugetului guvernamental de către BNR este interzisă prin lege și nimic nu poate modifica această prevedere. Important e să nu apară iniţiative menite să potențeze rambursări accelerate de datorie publică externă, à la Ceaușescu, însoțite apoi de realizarea unui deficit bugetar similar cu suma remisă în avans și eventual de "orchestrarea" unei deprecieri de monedă în parametrii Maastricht destinată aceluiași scop, de a aduna de pe piață o parte din valuta restituită.

Ei bine, o astfel de “metodă” n-ar face decât să reprezinte un subterfugiu de finanțare a deficitului bugetar, fără a se ține cont că acesta ar trebui corectat, în măsura în care conține o importantă componentă structurală, care nu permite, cel puțin deocamdată!, reducerea dobânzilor, ce se corelează cu respectivul risc!

Pentru a se menține credibilitatea unui stat, rezerva valutară trebuie să acopere între 3 și 6 luni de importuri de bunuri și servicii. Iar în măsura în care importurile au avansat de la sub un milliard de euro ca medie lunară în 1999, la 5 în 2013 - 2014 și peste 11 după 2022, rezerva valutară trebuie să țină pasul cu acestea în vederea gestionării unor posibile dezechilibre generate de evoluții adverse ale contextului intern și internațional.

În momentul de față rezerva valutară nu mai acoperă doar 3 luni de importuri de bunuri și servicii ca în 2001, dar nici peste 6 ca între 2009 și 2014. Datele de la sfârșitul anului 2023, indică acoperirea a 5 luni de importuri de bunuri și servicii, după ce în 2022 au fost sub 4 și doar dacă luăm în calcul și aurul monetar, care valora în urmă cu 15 ani (cam aceeași cantitate!) doar două miliarde de euro și acum reprezintă 7, ne apropiem de 6 luni de importuri de bunuri și servicii.

Ultimele date, din martie 2024, ar putea arăta chiar un nivel de peste 6 luni de acoperire din partea rezervelor internaționale în valută și aur, numai că importurilor, care ar trebui să se majoreze în măsura în care are loc o mărire de salarii și pensii în an electoral, tind să crească peste limita de anul trecut, ceea ce poate îndepărta din nou rezervele băncii centrale de optim.

Tabeluuuuulokk

Ocazie cu care merită iarăși punctat că diversificarea rezervelor este bună, fiindcă nu doar noi, ci și cei mari n-au renunțat la metalul galben din vistierie. Statele Unite au 8.134 tone de aur, Germania - 3.353 t, dar și FMI - 2.814... Oare de ce nu abandonează marii deținători “relicva barbară” după cum a definit-o John Maynard Keynes?!

Continuând să ne uităm la cantitatea de “relicvă” vedem că România are 103,6 tone peste nivelul de 102 t al Băncii Reglementelor Internaționale (Bank for International Settlements - BIS). Nu sunt 244 de tone ca în 1944, în condițiile unui tezaur de 91,5 pe care au uitat să ni-l înapoiezi rușii, dar nici 51,9 precum în 1954 după plata daunelor de război, ori 42,4 ca în 1987 în urma achitării datoriei externe!

Dar la fel de importantă e și relația potrivit căreia o economie se află în echilibru dacă importurile, investițiile și cheltuielile bugetare sunt egale cu exporturile, economisirile și impozitele.

Mai mult, în cadrul acesteia există o corespondență importuri - exporturi, investiții - economisiri, cheltuieli fiscale - impozite și taxe.

Din păcate, în momentul de față vorbim de importuri nete, nu de exporturi, investițiile nu prea se pot baza pe economisirea internă, iar cheltuielile bugetare depășesc veniturile, ceea ce face să ne confruntăm cu deficit și guvernul să se împrumute pe seama încrederii date de rezervele internaționale în valută și aur ale Bănci Naționale a României.