După Ferdinand și Pache, urmează și Take?

Orașele României ascund o istorie mai puțin cunoscută, scrisă nu doar în cărți, ci și în monumentele care au dispărut. Multe dintre statuile care împodobeau piețele și bulevardele în prima jumătate a secolului al XX-lea nu au fost distruse de războaie sau de trecerea timpului, ci de schimbările politice. După instaurarea regimului comunist, începând cu anul 1948, autoritățile au urmărit eliminarea simbolurilor monarhiei și ale vechii clase politice. Regi, oameni de stat, eroi ai Războiului de Independență și ai Marii Uniri au fost șterși din spațiul public, iar odată cu ei au dispărut unele dintre cele mai valoroase opere ale sculpturii românești. Campania nu s-a limitat la demolarea unor statui, ci a urmărit rescrierea memoriei colective, înlocuind simbolurile României interbelice cu monumente dedicate Armatei Roșii și liderilor comuniști.

Carol I – statuia ecvestră demolată de comuniști

Cel mai cunoscut exemplu este statuia ecvestră a regelui Carol I, amplasată în fața Palatului Regal din București. Realizată de renumitul sculptor croat Ivan Meštrović și inaugurată la 10 mai 1939, aceasta îl reprezenta pe întemeietorul României moderne călare, într-o atitudine impunătoare. Monumentul considerat de numeroși istorici de artă ca una dintre cele mai reușite statui ecvestre din Europa, domina Piața Palatului. După demolarea din 1948, statuia a dispărut. Soarta exactă a bronzului nu este pe deplin documentată, deși mult timp s-a afirmat că ar fi fost topit. Timp de peste șase decenii, unul dintre cele mai importante spații ale Capitalei a rămas gol, ca și cum o parte din istoria României fusese ștearsă. Abia în 2010, pe același amplasament, a fost inaugurată o nouă statuie ecvestră a regelui Carol I, readucând în centrul Bucureștiului imaginea primului rege al României.

Regele Ferdinand I – monumentul „Întregitorului”

Un alt monument de mare valoare artistică a fost Monumentul Regelui Ferdinand I, ridicat pe Șoseaua Kiseleff în memoria suveranului care a condus România în timpul Primului Război Mondial și sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918. Inaugurat în 1940, monumentul era tot opera lui Ivan Meštrović și fusese gândit ca un omagiu adus „Întregitorului”. În prezent, Primăria Capitalei a anunțat readucerea monumentului în spațiul public, proiectul fiind în curs de realizare.

Arcul de Triumf – un monument mutilat de regimul comunist

Campania de ștergere a memoriei istorice nu s-a limitat la statui. Un exemplu impresionant este Arcul de Triumf din București. După 1948, monumentul a fost mutilat prin îndepărtarea elementelor care aminteau de monarhie și de Marea Unire. Au fost distruse medalioanele cu chipurile regelui Ferdinand I și ale reginei Maria, fiind înlocuite cu motive florale din piatră. Totodată, au fost cioplite și șterse inscripțiile cu proclamațiile regelui Ferdinand referitoare la intrarea României în războiul de întregire și la încoronarea de la Alba Iulia din 1922. Au fost eliminate inclusiv numele unor localități istorice precum Cetatea Albă și Cahul, aflate dincolo de Prut, într-o încercare de a estompa legăturile istorice ale României cu Basarabia. Abia după 1989 și, mai ales, în urma restaurării din 2015-2016, medalioanele regale și inscripțiile originale au fost refăcute, iar monumentul și-a recăpătat aspectul pentru care fusese proiectat.

Ion C. Brătianu – monumentul din Piața Universității

Printre victimele schimbărilor politice s-a numărat și Monumentul lui Ion C. Brătianu, amplasat în Piața Universității din București. Inaugurat la 18 mai 1903 și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, monumentul îl reprezenta pe omul de stat care a condus România în timpul Războiului de Independență. Era una dintre cele mai spectaculoase creații monumentale ale Bucureștiului, având aproape nouă metri înălțime și fiind însoțit de basoreliefuri și figuri alegorice. În vara anului 1948, autoritățile comuniste au dispus demolarea monumentului, iar bronzul a fost topit. Timp de peste șaptezeci de ani, piața a rămas fără unul dintre reperele sale istorice. Abia în 2019 a fost reconstruit și amplasat din nou în Piața Universității, pe baza fotografiilor și planurilor originale.

Ion I. C. Brătianu – statuia care a supraviețuit comunismului

Un destin aparte a avut însă statuia lui Ion I. C. Brătianu, fiul marelui om politic și unul dintre artizanii Marii Uniri din 1918. Realizată de același Ivan Meštrović și inaugurată la 27 noiembrie 1938, în prezența regelui Carol al II-lea, statuia era sculptată dintr-un singur bloc de granit cenușiu de Jablanița și îl înfățișa pe Brătianu așezat într-un fotoliu, într-o atitudine sobră și meditativă. Monumentul făcea parte din ansamblul Așezămintelor Brătianu, proiectat de arhitectul Petre Antonescu, constituind unul dintre cele mai elegante ansambluri monumentale ale Bucureștiului interbelic.

Destinul monumentului a fost marcat încă înainte de instaurarea comunismului. În august 1944, în timpul ocupării Bucureștiului de către Armata Roșie, soldați sovietici au tras asupra statuii, iar urmele gloanțelor pot fi observate și astăzi pe suprafața granitului. După instaurarea regimului comunist, autoritățile au îndepărtat monumentul. Spre deosebire de alte monumente, statuia nu a fost distrusă, ci transportată în mai multe locuri și depozitată în cele din urmă la Muzeul Golești, unde a rămas timp de mai bine de patru decenii. În 1992, după căderea comunismului, monumentul a fost restaurat și readus pe amplasamentul său inițial, devenind unul dintre puținele piese interbelice recuperate aproape integral.

Lascăr Catargiu – revenirea unui simbol al României moderne

O soartă asemănătoare a avut și statuia lui Lascăr Catargiu, unul dintre cei mai importanți oameni politici conservatori ai secolului al XIX-lea și artizan al consolidării statului român modern. Monumentul, amplasat în București și realizat de sculptorul francez Antonin Mercié, era unul dintre cele mai elegante din Capitală. După instaurarea regimului comunist, acesta a fost demontat, fiind considerat un simbol al vechii elite politice. Timp de decenii, puțini și-au mai amintit că în acel loc se afla cândva una dintre cele mai frumoase statui ale Bucureștiului. După 1989, monumentul a fost reconstruit și amplasat din nou în vecinătatea Pieței Romane, redând orașului unul dintre reperele sale istorice.

Eugeniu Carada – recuperarea memoriei unui fondator al Băncii Naționale

Un destin asemănător a avut și monumentul dedicat lui Eugeniu Carada, unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României și o personalitate importantă a vieții economice și politice românești. În perioada comunistă, bustul său a fost înlăturat din spațiul public, alături de monumentele dedicate altor reprezentanți ai elitei României moderne. După 1989, memoria lui Carada a fost recuperată, iar monumentul a fost refăcut și reinstalat, readucând în atenția publicului contribuția decisivă pe care acesta a avut-o la organizarea sistemului financiar românesc.

Pache și Take

Campania de epurare a spațiului public a inclus și eliminarea statuilor lui Take Ionescu sau Pache Protopopescu. În locul lor au început să apară monumente dedicate Armatei Roșii, soldatului sovietic și liderilor comuniști, transformând radical imaginea orașelor românești.

Monumentele eroilor și patrimoniul dispărut

Nu doar monumentele dedicate oamenilor politici au dispărut din peisajul Capitalei. Monumentul Infanteriei, ridicat în memoria soldaților români care au luptat în Primul Război Mondial, a fost demontat și nu a mai fost refăcut. Aceeași soartă a avut-o și Monumentul Eroilor Cadrelor Didactice, dedicat profesorilor căzuți pe front în timpul Marelui Război. Nici patrimoniul decorativ al Parcului Herăstrău, amenajat în timpul domniei regelui Carol al II-lea, nu a fost cruțat. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Fântâna Modura, dispărută de-a lungul transformărilor suferite de parc.

Monumentul Ostașului Sovietic – simbolul noii puteri

În timp ce monumentele românești erau demolate, în centrul Bucureștiului apăreau noi simboluri ale puterii. Cel mai reprezentativ a fost Monumentul Ostașului Sovietic, inaugurat în 1946 ca omagiu adus Armatei Roșii, prezentată de propaganda comunistă drept „eliberatoarea” României. Amplasat pe un soclu de 25 m, domina spațiul public și simboliza noua ordine politică impusă după cel de-Al Doilea Război Mondial. Prezența sa contrasta puternic cu dispariția monumentelor dedicate regilor și marilor oameni de stat români, ilustrând schimbarea radicală a valorilor promovate de regim.

Epigrama lui Păstorel Teodoreanu

Monumentul Ostașului Sovietic a stârnit însă și reacții ironice încă din primii ani ai ocupației. Cea mai cunoscută este epigrama atribuită lui Păstorel Teodoreanu:

„Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălțat acolo sus,
Că liberași popoarele
Sau fiindcă-ți put picioarele?”

Versurile au devenit un simbol al rezistenței prin umor față de ocupantul sovietic și propaganda oficială.

După 1989 – dispariția simbolurilor comuniste

După Revoluția din 1989, istoria s-a repetat, dar într-un sens invers. De această dată au fost îndepărtate monumentele dedicate liderilor comuniști. Cea mai cunoscută este statuia lui Vladimir Ilici Lenin, amplasată în fața Casei Scânteii din București. În martie 1990, aceasta a fost demontată și transportată într-un depozit, devenind unul dintre simbolurile prăbușirii regimului comunist. Monumentul Ostașului Sovietic nu a fost distrus, însă a fost mutat în cimitirul militar din Pipera. Mutarea sa reflectă schimbarea perspectivei asupra trecutului: dacă în 1948 monumentele românești au fost înlocuite cu simboluri sovietice, după 1989 România a început să își recupereze propriile repere istorice, iar monumentele impuse de regimul comunist au fost retrase din spațiul public.

Monumentele și memoria unei națiuni

Povestea acestor monumente demonstrează că statuile sunt mai mult decât simple opere de artă. Ele reprezintă memoria unei națiuni și exprimă valorile unei epoci. Atunci când un regim politic se schimbă, primele simboluri vizate sunt adesea monumentele din spațiul public, deoarece ele transmit mesaje despre identitate, istorie și legitimitate. Demolarea lor poate estompa pentru o vreme imaginea unor personalități, însă nu-i poate șterge contribuția la istoria României.

Reconstruirea monumentelor dedicate lui Carol I, Ion C. Brătianu, Lascăr Catargiu și Eugeniu Carada, precum și readucerea statuii lui Ion I. C. Brătianu marchează recuperarea memoriei istorice. Pentru Ferdinand I și Pache Protopopescu există deja proiecte de readucere în spațiul public, semn că Bucureștiul începe să recupereze o parte din patrimoniul pierdut după 1948. Monumentul lui Take Ionescu, una dintre cele mai importante opere dispărute ale Capitalei, nu beneficiază însă deocamdată de un proiect oficial de reconstrucție. După Ferdinand și Pache, întrebarea firească este dacă va veni și rândul lui Take?