Indicii bursei newyorkeze sunt la niveluri la care se observă cu uşurinţă că sunt supraapreciaţi. Preşedintele Trump a reiterat obiectivele din campania electorală ce vor avea influenţă în economia reală. Dar măsurile nu sunt încă efective, ceea ce îndreaptă banii -  marea cantitate rămasă după relaxarea cantitativă (QE) - spre piaţa de capital.

Acest fapt plasează dolarul în raport cu euro la capătul de jos al intervalului de variaţie de 1,046 – 1,086. Pentru a se intra în noua bandă de fluctuaţie, ce se găseşte peste 1,12 dolari/euro, e nevoie să se materializeze ceva din ceea ce anunţă Trump.

Dar tocmai pentru că acest fapt nu s-a produs până în prezent, banii s-au dus pe bursă ca să poată prinde perioada de dividende. Căderea ce ar putea urma la nivelul acţiunilor americane şi pe piaţa de energie ar avea ca efect deprecierea biletului verde.

Fed discută din nou de posibilitatea creşterii dobânzii, dar problema e că sistemul de bănci centrale al Statelor Unite ar trebui să se uite nu la IPC, ci la componenta de consum din interiorul deflatorului PIB, la elementul care relevă cel mai fidel core inflation.

Sigur că preşedintele Rezervei Federale, Janet Yellen, se poate prevala acum de faptul că bursa se plasează pe o bulă speculativă şi acest fapt e necesar să fie combătut cu dobânzi în creştere, dar dacă va continua această politică şi atunci când devin efective măsurile economice şi obiectivul de a avea un dolar slab – necesar reducerii deficitului bugetar şi datoriei publice, ea îşi pune postul în pericol.   

• Presa economică: Cine nu e în stare de previziuni, rescrie trecutul

  < Prev
• Când expertiza lipsește managementul bancar nu se opune politizării

  Next >