Concurenta e pe dos in Romania. In loc sa castige competitia cel mai bun, invinge cine moare ultimul.

Cu alte cuvinte, competitorii sunt premiati pentru rezistenta fizica intr-un mediu ostil si linia de sosire o trec cei care au oferit servicii proaste cat mai mult posibil.

Servicii ce devin si mai proaste cu cat managementul celorlati competitori ii determina sa faca implozie. Pentru ca cele mai multe firme dispar ca urmare a deserviciilor aduse de proprii conducatori, decat a “deranjului” din afara.

Sa trecem insa acum de la micro la macro. Romania are in UE una dintre cele mai scazute ponderi ale serviciilor in cosul de bunuri (25,85%, fata de 42,31% - media UE-28), cel mai mic procentaj al populatiei ocupate in servicii (42,1%, fata de 73,1%) si cea mai redusa pondere a serviciilor in PIB (53,5%). Cu o concurenta atat de redusa oare cum sa fie serviciile?!

Sa spunem insa adevarul pana la capat. In Romania, multa vreme - inainte ca romanii sa se plimbe prin UE – nici nu s-a stiut ce-s acelea servicii bune.

Deoarece la noi nu piata aloca resursele si nu mediul economic atrage investitiile, ci intelegerile pe sub masa.

De aceea seamana investitorii straini cu cei autohtoni, fiindca de-a lungul perioadei postcomuniste Romania a preferat intelegerile bilaterale, privatizarile cu investitori strategici si clauzele secrete in locul unor oferte publice lansate pe bursa.

Polonia, de pilda, a mers pe mana pietei de capital si a constatat ca are putere mai mare de negociere cand nu cere ceva de la cineva, ci plateste doar pretul pietei.

Dar sa revenim la servicii, care desi au o pondere redusa, deci ar fi destul loc pe piata, intreprinzatorii nu prea se inghesuiesc in acest domeniu. Adica, desi economia romaneasca e decapitalizata, antreprenorii nu intra sa faca business in zona ce angajeaza o cantitate redusa de capital. De ce?

Principala problema care acum se vede ca atarna precum o ghiulea de glezna este educatia precara, in conditiile in care se vede ca nu doar spiritul antreprenorial lipseste, ci si priceperea angajatilor. Fiindca in servicii e nevoie, in primul rand, de personal calificat.

Iar noi tocmai ce ne-am batut joc de POSDRU – fondurile europene pentru educatie.

Nici macar organizarea unor firme de curatenie nu suntem in stare sa punem la punct, pentru ca se vede cum romanii pleaca pe cont propriu in strainatate sa faca menajul unor batrani, in loc sa aiba la mana un contract mijlocit de un antreprenor.

Dar oricum ar fi Romania tot are nevoie de servicii, deoarece putina lichiditate trebuie alocata in proiecte cu rezultate rapide, cu viteza mare de circulatie a banilor.

E necesar sa se creeze intr-un fel intr-un fel germenii pentru a creste productivitatea si a reporni secventa economica, in asa fel incat companiile romanesti, in ansamblu, sa treaca de la pierdere la profit.

Motiv pentru care ii dezaprob, din nou, pe cei care isi poticnesc gandirea in niste „necesitati“ pe termen lung. Bugetul nostru are nevoie sa se concentreze - in criza - pe stimulente pe termen scurt, pe baza canalizarii fortei de munca in servicii. Ceea ce inseamna ca-i necesar sa se rezolveze rapid chestiunea deficitului educational.

Cu alte cuvinte, asa cum se atribuie deductibilitati fiscale pentru IT-isti, acestea ar trebui acordate tuturor prestatorilor de servicii.

Si fiindca tot discutam de o forta de munca slab educata e bine sa constientizam ca aici s-a ajuns din cauza faptului ca deficitul ciclic, ce putea sa fie folosit pentru a-i califica pe lucratori, a fost „mancat“ de deficitul structural. Ne-am indatorat ca sa finantam un deficit care a alimentat coruptia si furtul.

Iar in paralel, cu titlul de solutii de a scoate tara din criza, s-au emis numai teorii nefunctionale, care nu ne ajuta prea mult sa repornim economia, plecand - atentie! - de la spiritul antreprenorial autohton, nu de la subventiile numite fonduri europene

• Comisia Europeană a ajuns să conducă prin ordonanţe de urgenţă

  < Prev
• Cristian Paun: Politica monetara oricare ar fi ea - tintim preturi,...

  Next >