Ziarele au scris că euro a depăşit pragul psihologic de 4,5 lei şi citează analişti ce vorbesc de un potenţial limitat de apreciere peste 4,5 – 4,52 lei/euro, deci induc ideea unui nivel de intervenţie.

Ceea ce nu pomeneşte nimeni este că volatilitatea cursului de referinţă euro-leu a fost de 3% în anul 2015, când intervalul de fluctuaţie permis de Tratatul de la Maastricht e de 15%. Că diferenţialul de dobândă între euro şi leu este redus. Şi că e o conjuctură favorabilă ca actorii de pe piaţa românească să apeleze la instrumente de hedging.

Dar la care nu recurg pentru că, deşi cursul euro-leu e semnificativ mai puţin volatil decât cel euro-dolar, ei sunt obişnuiţi cu un mod intervenţionist de administare, ceea ce sugerează că nu au înţeles economia de piaţă. Ca dovadă, nu sunt în stare să-i folosească instrumentele.

• Unde-s mulți, puterea financiară crește – o scurtă istorie a fondurilor...

  < Prev
• Darea în plată se pare că merge spre arbitrajul justiţiei europene

  Next >