Am lăsat să se scurgă câteva zile de la declarația premierului Mihai Tudose potrivit căreia majorarea accizelor “nu va influența negativ viața românilor” pentru a vedea dacă se scumpește carburantul la pompă. Ba între timp a venit și ministrul finanțelor publice să sugereze că așa cum nu s-a simțit renunțarea la supracciză, tot așa evoluția prețului nu va avea legătură cu majorarea ei.

În fine, am mai spus că mărirea salariilor în zonele nontradable, precum administrația publică locală, e compensată - pe fondul insuficientelor sporuri de productivitate - cu deprecierea leului și reintroducerea supraaccizei, acum aș vrea să explic de ce nu are cum să asculte prețul benzinei și motorinei de șeful guvernului sau de ministrul său de finanțe.

Pentru ca supracciza să furnizeze și bani la buget și să nu fie afectat consumul este nevoie ca firmele din domeniul petrolier să aibă marje mai mari de profit și nu au așa ceva. Aici e fisura în raționamentul oficialilor, statul ia grosul cu accizele şi lasă foarte puţin spaţiu pentru beneficiul agenţilor economici. Companiile de profil sunt atât de înghesuite de taxe încât nu au cum să aibă spread-uri mari. Dacă ar vrea să se întâmple acest lucru ar trebui să le ofere ceva în schimb. Ce? Să le plătească serviciile de agenți fiscali.

Spun acest lucru în deplină cunoștință de cauză. Deși mai mult de jumătate din prețul litrului de benzină și motorină se va constitui la finalul perioadei de majorare a supraccizei venit la bugetul statului, fabricanților de produse petroliere nu le sunt plătite serviciile de colectare de taxe. Chiar dacă ajung să se ocupe de stat mai mult decât de propriii acționari! Și pe lângă accize și TVA, benzinarii mai vând rovignete, mai încasează amenzi, chiar e greu de știut de ce nu pun pe clădire o pancartă cu administrație fiscală în locul numelui proprietarului. 

Ceea ce trebuie precizat foarte clar este că dacă scoţi o acciză şi o pui la loc nu-i un joc cu miză nulă, fiindcă, de fiecare dată, preţul e influenţat de anticipaţiile agenţilor fiscali distribuitori de carburanţi, a căror disciplină e limitată la colectarea şi plata către buget a impozitelor, taxelor şi accizelor aferente, dar al căror interes de a face profit funcţionează mereu împotriva măsurii anunţate de executiv şi nu în favoarea ei, aşa cum se aşteaptă Tudose.

De aceea, atunci când se reduc accizele preţul benzinei şi motorinei nu scade corespunzător, ci mai puţin, iar când e anunţată creşterea lor, majorarea se produce mai rapid decât intrarea în vigoare a deciziei. Această “filosofie” de business are la bază faptul că se consideră disciplină fiscală plata întocmai şi la timp a debitelor către stat şi scapă de sub acest aspect – într-un domeniu atât de reglementat – corelarea în timp a măsurilor anunţate, precum şi lipsa de corelare în cuantum a preţurilor.   

• De la partid, la hipermarket unic

  < Prev
• 2 mai – Ziua Tineretului

  Next >