Nu e un mit, Romania a fost granarul Europei, dar numai pana la reforma agrara din 1921. Gh.M. Dobrovici mentioneaza, in cartea sa “Istoricul Desvoltarii Economice si Financiare a Romaniei - 1823-1933”, ca “productia calitativa si cantitativa nu mai este aceea de sub marea proprietate, desfacerea produselor agricole si in special a graului nu mai este aurul dinainte de razboi”.

Potrivit lui Gheorghe Cipaianu, in 1907, in Vechiul Regat, 5.385 de mari proprietari detineau 47,7% din suprafata cultivata a tarii si 929.939 de mici proprietari, care aveau intre 0,5 si un hectar, 41,5% din intinderea cultivabila.

In Basarabia, 4.480 de mari proprietari posedau 44,1% din totalul suprafetei cultivate, in Transilvania 4.601 de mari proprietari - 53,92%, iar in Bucovina, marea proprietate detinea 22,11% din totalul terenului arabil.

In Regatul Romaniei de dupa 1918, marea proprietate cuprindea - inainte de reforma agrara - 8,1 milioane de hectare (40,23%), iar cea mica 12,03 milioane (59,77%).

Dupa promulgarea legii reformei agrare, pe 17 iulie 1921, au fost expropriate 6 milioane de hectare, in principal de la marii mosieri si improprietariti, mai ales cei care au luptat in Primul Razboi Mondial.

Gh.M. Dobrovici sustine ca faptul ca trei milioane de cultivatori - adica 80% din total - au devenit proprietari pe suprafete de pana la cinci hectare “explica multe din lacunele reformei agrare, ale carei scopuri sociale au facut sa se neglijeze cu totul ratiunile economice, ceeace lasa impresiunea ca s’a facut o improprietarire de ordin sentimental, iar nu de ordin pur economic”.

 

 

 

 

Dupa reforma agrara, proprietatile de peste 100 de hectare s-au redus de la 8 milioane de hectare la 2,1.

Ca sa rezumam, uitandu-ne pe bursa de la Chicago, se observa ca preturile sunt futures, cu livrare peste 3, 6, 9 luni.

Dar Romania a avut si ea astfel de burse, unde erau acceptate operatiunile la termen. Inainte de reforma (exproprierea) agrara din 1921, ora exacta se dadea pe la Braila si Chicago.

Insa liderul Partidului National Liberal, I.I.C. Bratianu, a preferat sa faramiteze fondul funciar pentru a elimina concurenta politica a Partidului Conservator - ceea ce nu l-a deosebit prea mult de Ion Iliescu - si din acel moment Romania nu a mai fost granarul Europei.

De fapt, intre sloganurile “Prin noi insine” si “Nu ne vindem tara” nu e o mare diferenta, cu ele nu se pot atrage investitii straine.

 

 

 

 

Principalul port prin care se exporta graul romanesc era Sulina. Dupa ce Romania a pierdut statul de “granar”, orasul a decazut.

El mai are in prezent doar 4.300 de locuitori – cat o comuna suceveana - fata de 7.300 in 1912 si 6.400 in 1930.

 

 

 

 

Pentru indeplinirea “actului social”, statul s-a obligat sa achite proprietarilor expropriati valoarea terenurilor cu pretul stabilit de instantele judecatoresti, prin intermediul unor titluri de credit.

Proprietarii particulari expropriati au primit titluri la Renta amortibila 5% din 1922, scadenta in 50 de ani. Manastirile, scolile si alte institutii au beneficiat de titluri la Renta perpetua 1922.

Din pacate insa, pe 1 mai 1947, guvernul Petru Groza a trecut prin Parlament o lege prin care se chemau la plata in termen de doua luni cele mai multe obligatiuni suverane, printre care si Imprumutul Improprietaririi 5% din 1922, renta amortibila.

 

 

 

 

Iar cei care au avut proasta inspiratie sa se duca sa-si ridice banii au cazut victima stabilizarii monetare din august 1947, cand s-a schimbat o cantitate redusa de lei vechi, in schimbul leilor noi.

Dar nici cei care n-au reactionat la primul apel al guvernului prosovietic n-au fost mai norocosi. Pe 7 iulie 1948 s-a emis un nou act normativ prin care se spunea ca urmeaza sa fie rascumparate nu doar rentele amortibile din 1922, ci si cele perpetue, in termen de maximum un an de la emiterea legii, dupa care „titlurile neprezentate la plata inlauntrul acestui termen se prescriu, iar sumele corespunzatoare vor fi facute venit la Tezaur”.

Cei care au decis sa-si recupereze sumele in urma „ultimatului” din 1948 au ramas tot fluierand a paguba, pentru ca a venit cea de-a doua stabilizare monetara, din 1952.

 

 

 

 

Asadar, Imprumutul Improprietaririi 5% din 1922 - renta amortibila avea scadenta dupa jumatate de secol, la inceputul anilor ’70.

Dar guvernele instalate de Moscova i-au deposedat abuziv pe fostii mosieri ori pe urmasii lor de resursele pe care trebuiau sa le primeasca la jumatatea perioadei pana la scadenta, acestia ramanand practic si fara bani, si fara proprietati.

In plus, multi dintre ei au infundat puscariile comuniste pentru vina de a fi „elemente burghezo-mosieresti”, desi dupa reforma agrara din 1921, cea mai radicala din regiune dupa Primul Razboi Mondial, Romania s-a transformat dintr-o tara de latifundiari intr-una de mici proprietari.

---

• De ce nu este bine sa ne bazam doar pe sistemul public de pensii?

  < Prev
• Cupletele anticomuniste ale celebrului cantaret interbelic Jean Moscopol

  Next >