Pe 11 august, Institutul National de Statistica (INS) a publicat indicele preturilor de consum (IPC) corespunzator lunii iulie 2014. Iar pe 14 august, Eurostat – oficiul de statistica al Uniuni Europene – a dat publicitatii inflatia din cele 28 tari UE, masurata prin HICP. In traducere, HICP inseamna IAPC, adica indicele armonizat al preturilor de consum.

 

Intr-un articol publicat in Ziarul Financiar (ZF) pe data de 1 martie 2007, numit “Rata inflatiei: cum iesim din capcana confuziilor?”, Constantin Chirca – director general adjunct al BNR, Directia Statistica – explica faptul ca toate tarile UE, deci inclusiv Romania, calculeaza inflatia folosind aceleasi metodologii.

 

Si sublinia ca intre calculul indicelui preturilor de consum si cel al indicelui armonizat al preturilor de consum nu exista diferente metodologice; iar cosul folosit in cazul IAPC (fara cateva diferente nesemnificative) e alcatuit din aceleasi marfuri alimentare, marfuri nealimentare si servicii.

 

Cu mentiunea ca in cadrul indicelui armonizat, marfurile si serviciile sunt structurate in 12 grupe, spre deosebire de cele trei mari grupe ale IPC. Din ambii indici (IPC, respectiv IAPC) scazandu-se 100 se obtine rata inflatiei aferenta unuia sau celuilalt.

 

 

 

 

La fel ca in cazul PIB, INS e cel care calculeaza si transmite IAPC catre Eurostat, pentru a fi publicat si folosit in comparatiile intre tarile membre UE.

 

Iar concluzia domnului Chirca in articolul din ZF era ca diferentele dintre IPC si IAPC sunt nesemnificative. Si intr-adevar daca in decembrie 2006 rata anuala a inflatie stabilita pe baza IPC se situa la 4,87, cea determinata cu ajutorul IAPC se plasa la 4,9% (in conditiile in care Eurostat a mai si rotunjit rata la o singura zecimala). In martie 2007 – cand a aparut textul – inflatia masurata prin IPC era de 3,66%, iar cea calculata prin IAPC 3,7%, si tot asa au stat cei doi indici „umar la umar” in 2008, 2009, 2010, 2011 si 2012.

 

Din pacate insa, in august 2014, INS a comunicat o rata anuala a inflatie pentru luna iulie - determinata prin IPC - de 0,95%. Iar Eurostat a anuntat o rata anuala masurata prin IAPC de 1,5%. Iata ca intre IPC si IAPC au inceput sa existe diferente semnificative.

 

 

 

 

Si aici mai intervine o problema. Rata anuala a inflatiei este utilizata de catre BNR ca obiectiv (target) pentru tintirea inflatiei. In situatia in care indicele national si cel armonizat se gaseau unul langa celalalt, BNR tintea implicit si IAPC. Acum, cand Banca Nationala a redus dobanda de politica monetara cu un sfert de procent de la 3,5% la 3,25%, ca urmare a scaderii inflatiei, dar diferenta intre IPC si IAPC este de peste jumatate de procent, e sigur ca banca centrala a avut informatia corecta cand a luat respectiva decizie?

 

Lasand controversele la o parte, explicatia pentru care IPC si IAPC nu se mai gasesc unul langa celalalt e ca ponderile diferitelor marfuri si servicii pe baza carora se calculeaza rata anuala a inflatiei difera. Cand cei doi indici se situau la niveluri similare ponderile erau stabilite, in ambele cazuri, pe baza anchetelor bugetelor de familie. In prezent aceasta ancheta, realizata in gospodarii, se mai foloseste doar pentru determinarea IPC, in timp ce pentru calcularea IAPC se utilizeaza cheltuielilor de consum ale populatiei din conturile nationale, obtinute, in principal, pe baza datelor privind desfacerile de marfuri, prin comertul cu amanuntul si privind prestarile de servicii pentru populatie.

 

Teoretic, rezultatul ar trebui sa fie acelasi. Practic insa, economia subterana e posibil sa joace feste si sa rezulte ca marfurile ce fac obiectul evaziunii fiscale sa aiba ponderi diferite in anchete. Pentru ca in timp ce tigarile au un procentaj de 6,27% in cosul IPC, in cel IAPC se gasesc la 4,55%.

 

La fel se intampla cu bauturile distilate. In cosul IAPC rubrica „spirits” are o pondere de 0,59%, iar cand se traduce in IPC prin „tuica, rachiuri si alte bauturi” reprezinta doar 0,18%.

 

Dar alaturi de marfurile supuse accizarii, care cu cat se scumpesc mai mult cu atat vireaza cererea „la negru”, consumul si ponderile cunosc mutatii importante si la utilitatile cu preturi administrate, in curs de liberalizare. Astfel, la gaze gasim o pondere de 2,02% in IAPC si una de 3,35% in IPC. La energie electrica observam un procentaj de 5,35% la IPC si de 2,15% la IAPC.

 

Si sigur ca si zona de autoconsum influenteaza vanzarile pe piata taraneasca si indirect ponderile in functie de anul agricol, ceea ce ar putea explica de ce legumele se plaseaza la 3,46% in cosul IPC, si la 4,34% in IAPC.

 

 

 

 

Insa haideti sa vedem de ce a fost mai mare IAPC decat IPC in iulie 2014. Cu precizarea ca exista dificultati vadite de comparabilitate, in situatia in care daca in IAPC, de exemplu, cheltuielile cu transportul sunt evidentiate intr-o singura grupa, in IPC ele apar si la marfuri nealimentare, in combustibili, si in servicii, la transport urban si interurban.

 

Important este totusi ca am putut identifica intr-o oarecare masura factorii ce au facut ca IAPC sa fie mai mare decat IPC la nivelul produselor de morarit si panificatie, al legumelor, fructelor, uleiului, zaharului si al bauturilor alcoolice.

 

La aceste marfuri ponderile in IAPC sunt fie mai mici, si atunci influenta ieftinirilor, cum e cazul painii, e mai redusa in total, fie au procentaj mai mare (legume sau bauturi alcoolice) si scumpirea marfurilor urca indicele.

 

Dar s-au vazut si cazuri, in care ponderile mai mari de la tigari, gaze sau apa, canal, salubritate au impins in sus inflatia masurata prin IPC.

 

Demn de subliniat este ca la nivelul ratei anuale a IPC, de 0,95%, majorarea de pret de 7,44% de la tigari a avut o influenta de 0,47%, cea de 4,11% de la combustibili una de 0,34%, iar bauturile distilate, care s-au scumpit cu 3,62%, au adaugat 0,007%, in total 0,82%.

 

Daca trecem de la marfurile al caror pret a fost impins in sus de majorarea accizelor, la scumpirea de la gaze, de 3,96%, si influenta sa de 0,13% in IPC, ajungem la fix 0,95%.

 

Cu mentiunea ca in intervalul iulie 2014 – iulie 2013 am asistat nu doar la o crestere a poverii fiscale, ci si la scumpirea utilitatilor controlate de stat. In afara de gaze, s-a marit pretul trasportului pe CFR cu 6,13%, al serviciile postale cu 5,49%, si al biletelor la teatre si muzee cu 3,77%.

 

In fine, scumpirea legumelor cu 5,27% a avut o influenta de +0,18%, insa a fost compensata de ieftinirea fructelor cu 10%, ceea ce inseamna -0,24%.

 

Alte marfuri al caror pret a scazut si care au totalizat -0,9% anuland alte cresteri sunt uleiul (-10,93% dinamica si -0,14% influenta in IPC), zaharul (-15,42%, respectiv -0,12%), painea (-11,43%, respectiv -0,65%).

 

 

Un ultim ‚amanunt”, cel mai mult s-au ieftinit in perioada in discutie citricele, cu 15,55%.

 

 

 

 

Recapitulam: desi mai sunt state in UE unde IPC si IAPC consemneaza diferente sensibile, normal e ca ponderile in cosul de consum sa fie similare.

 

Daca insa acest lucru nu se intampla, de vina sunt modificarile frecvente de taxe, si fluctuatiile de pret la utilitati, ceea ce arata ca inflatia, desi e in scadere, nu-i stabila.

 

Si nu doar inflatia e volatila, ci toti indicatorii importanti, ceea ce face ca Romania sa nu fie stabila din punct de vedere macroeconomic.

 

Daca privim spre marfurile accizate, ce pot fi substituite cu produse din economia subterana, precum tigarile, bauturile distilate si chiar combustibilii, sesizam diferente semnificative de ponderi in cosul IPC fata de IAPC. Dar diferente de procentaj se observa si la marfurile cu pret administrat, precum energia electrica si gazele.

 

 

 

 

Si in contextul in care rata anuala a inflatiei e utilizata de BNR ca obiectiv pentru tintirea inflatiei, iar pana in 2012 targetand IPC se tintea implicit si IAPC, acum e o problema cand avem o diferenta de jumatate de procent intre rate, ceea ce inseamna un sfert din inflatia prognozata.

 

Diferenta n-ar trebui sa existe fiindca romanii consuma, de fapt, aceeasi cantitate de paine, carne, lapte etc. Ceva este gresit fie intr-o ancheta, fie in cealalta, daca nu in amandoua. Ce nu se evalueaza cum trebuie? Evaziunea fiscala la tutun, alcool, benzina si motorina.

 

Pana la urma la care inflatie sa se uite populatia, cand distanta dintre 1,5% si 0,95% e suficient de mare ca sa o deruteze? Fie ca e vorba de IPC, fie de IAPC, acestia sunt indici pe baza carora se calculeaza inflatia menajelor. Populatia ar trebui sa vada mai departe de asta, la ceea ce resimte la nivelul standardului de viata, adica sa nu se uite nici la IPC, nici la IAPC, ci la deflatorul PIB.

 

Iar BNR daca tot a luat de bun obiectivul Guvernului de a trece la euro in 2019 poate ca ar face mai bine daca n-ar mai tinti rata anuala a inflatiei, ci rata medie anuala, unul din cele 5 criterii de la Maastricht necesare pentru trecerea la euro, care trebuie sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% inflatia medie a celor mai performante trei state din UE.

 

 

 

---

• Ce trebuie sa stim despre banci: Cand au aparut primele...

  < Prev
• Romania indeplineste toate criteriile de la Maastricht

  Next >