Cum îi îmbătrânesc prematur bătrânii pe tineri

Oamenii au percepţia, cu cât înaintează mai mult în vârstă, că timpul se scurge mai repede. Această idee nu-mi aparţine însă mie, ci regretatului profesor Solomon Marcus, potrivit căruia persoanele au această senzaţie deoarece compară prezentul cu trecutul, atunci când acumulau mai multe cunoştinţe.

De fapt, totul se reduce la curiozitate şi plictiseală. Profesorul sugerează că cei mai în vârstă nu mai au apetitul să trăiască experienţe noi, nu mai acumulează cunoştinţe şi simt că viaţa trece repede.

Spre deosebire de tineri, care realizează acumulări şi pentru care timpul nu exercită o presiune atât de mare.

Sigur că există şi alte teorii privind trecerea timpului, cum ar fi cele legate de rezonanţa Schumann, care susţin că vibraţia proprie a planetei acţionează asupra percepţiei privind timpul.

Numai că atât timp cât aceasta nu acţionează şi asupra tinerilor se poate zice că supoziţia e discutabilă, mai ales că cei sub 18 ani nu prea îşi pot exprima părerile referitoare la viaţa socială, deşi ar trebui să-i ascultăm.

Fiindcă dacă ne raportăm doar la cei mai în vârstă, cu apetit de acumulare a cunoştinţelor în continuă scădere, ce nu pot ţine pasul cu ritmul de acumulare al tinerilor, ajungem la explicaţia de ce e atât de preţuit, nu doar la noi, ci în întreaga Uniune Europeană, cu populaţie îmbătrânită, un sistem de solidaritate socială demotivant.

Mai mult însă, din cauza acestei “competiţii” la care nu pot face faţă, cei mai în etate ţin să-i încarce “educaţional” pe tineri cât nu pot duce, trasformând, practic, şcolile în puşcării. Manevrând astfel sistemul public de educaţie încât să impregneze un soi de egalitarism la nivelul societăţii, prin care se încearcă adormirea “reflexelor” celor tineri. Pentru ca cei în vârstă să poată ţine pasul cu ei.

Şi poate că din acest motiv au ajuns să aibă succes aceia care au ocolit sistemul educaţional clasic. Ei s-au ferit de viciile “de sistem”.

Iar acum aceste persoane “nevirusate” îşi pot da seama cel mai bine cum aceia care au condus nu doar România, ci întreaga Europă, în ultimele decenii, au fost din ce în ce mai slabi. Explicaţia este că populaţia a îmbătrânit din ce în ce mai repede şi a impus frâne/reglementări din ce în ce în mai puternice pentru tineri.

Poate şi din acest motiv - nu doar din cauza crizei - şomajul în rândul tinerilor se plasează la nivel record.

Deşi - după canoanele clasice - tinerii ar părea mai bine educaţi, de fapt, procesul de învăţământ le închistează din ce în ce mai mult creativitatea, restrângând libertatea.

Ca să se înţeleagă foarte clar ceea ce spun, aici nu discut de un conflict între generaţii, ci de efectul pe termen lung al “efortului” depus de unele persoane de a-şi conserva privilegiile. Se poate vorbi de reprimarea concurenţei între oameni şi iată de ce câştigă putere sindicatele.

Dar nu în această direcţie vreau să-mi îndrept discursul, ci să subliniez de ce din ce în ce mai puţini oameni sunt dispuşi să o ia de la capăt. Fiecare nou mandat al unui guvern, pe care l-a obţinut pe seama votului, ar trebui să ducă la progres, fiindcă, teoretic, societatea evoluează. Cum se explică însă regresul văzut în ţări precum Germania, Franţa, Italia, dar şi în Ungaria sau în România? Numai şi numai prin cele spuse de profesorul Solomon Marcus.

Şi în momentul în care educaţia e de-a dreptul neglijată sau prinsă în chingi groase vreme de o generaţie, efectele sunt devastatoare. Iar dacă lucrurile continuă în această direcţie şi mai vin şi “specialiştii” cu explicaţii pe bază de rezonanţa Schumann, adormirea instinctelor şi neasumarea răspunderii urmează să distrugă exact ceea ce a asigurat supravieţuirea şi dezvoltarea speciei.

Voi încheia cele zise cu un exemplu. Aţi auzit de inducţie, deducţie şi abducţie? Sherlock Holmes le foloseşte pe toate în gândirea sa. Şi ştiţi de ce? Pentru că este o persoană curioasă.

Ei bine, sistemul actual nu încearcă deloc să dezvolte la tineri gândirea, ci doar pompează informaţie.

Iar cât timp nu e stimulată nici inducţia, nici deducţia şi nici abducţia se poate spune că e omorâtă creativitatea şi că în loc să lăsăm specia să evolueze şi să supravieţuiască noi preferăm să ne omorâm copiii.

Nu-i lăsăm să ne arate cât de deştepţi sunt. Nu cumva să ajungă la inducţie - deducţie -  abducţie. Ei trebuie să tragă concluzii prin intermediul imaginilor primite, nu să gândească. Fiindcă aşa îşi asigură succesul propaganda. Totul trebuie să fie vizual, nu cerebral!

Fac precizarea că aprecierile din textul de faţă nu fac referire la persoane, ci la o stare de fapt ce s-a perpetuat în ultimii 25 ani. Asta nu înseamnă că această stare nu exista anterior, ci că ea nu a fost schimbată în intervalul de timp menţionat. 


Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review