Oare cand va nationaliza Hollande Renault?

La începutul anilor 1980, viitorul presedinte al Frantei, Francois Hollande, l-a ajutat pe presedintele Francois Mitterrand (l'ami-de-l'assassin) sa nationalizeze companii.

Un deceniu mai tarziu, el l-a consiliat pe premierul Lionel Jospin sa le reprivatizeze pentru a ajuta guvernul socialist sa reduca datoriile si sa adopte moneda euro

Acum, daca tot stie perfect cum se face ar trebui sa propuna o noua nationalizare la Renault, mai ales ca e nepermis de mare free-float-ul de pe bursa pentru vremurile pe care le traim: 62,46%. Si nu e firesc nici ca o companie din alta tara – precum japonezii de la Nissan - sa aiba actiuni la Renaut (15%).

Normal este doar ca Renault sa nationalizeze Nissan.

Si daca stau sa ma gandesc mai bine, Franta ar trebui sa abordeze chestiunea á la Roumanie, acolo unde Renault a pus in practica propriul motto "drive the change" (conduce schimbarea) si a delistat Dacia de la Bursa. Toata lumea stie ca bursa e o inventie americana dusmanoasa, intr-o Europa dominata de banci mari, si asa cum au negociat austriecii de la Erste cu SIF-urile sa-i vanda detinerile la BCR pe principiul "take it or leave it", pentru a nu lista banca la bursa, oare n-ar trebui sa procedeze tot asa si francezii de la Societe Generale cu BRD, urmarind cu atentie modelul Renault de la Dacia?

In rest, cum stiu cher enfants de la Patrie: Liberte, Egalite & Securite!.

Dar ar mai fi totusi un mic „amanunt” de luat in calcul. Daca tot a pierdut Sarkozy alegerile, Carla Bruni ar trebui sa-l paraseasca in favoarea lui Hollande. Ca sa fie si ea socialista, ca toti artistii francezi.

Hollande va deveni astfel un fel de Jean- Paul Sartre mai din popor, iar Carla Bruni o Simonne de Beauvoir frumoasa si non-frigida.

Iar Segolene Royal - careia Hollande i-a spus: „Daca nu castigi alegerile te abandonez!” - e normal sa devina partenera lui Sarkozy. Perdantzii cu perdantzii, si artistii cu artistii.

Ars gratia artis, vorba lui Metro-Goldwyn-Mayer.