In Romania functioneaza in prezent 40 de banci. Sunt multe, sunt putine? Ia sa deschidem cartea - “Activitatea bancara - sisteme, operatiuni si practici” de Bogdan Capraru - si sa vedem.

In Romania capitalista existau la 9 august 1941 - dupa criza si in plin razboi - 410 banci comerciale, numai in Bucuresti functionand 180. Iar inainte de criza, in 1928, erau cotate la Bursa de Efecte, Actiuni si Schimb Bucuresti, nu mai putin 45 de banci (fata de 3 in prezent), care realizau cel mai mare volum de tranzactii de pe piata de capital (46,93% din total). Stai si te minunezi cat de capitalisti puteau fi bunicii nostri?!

Si unde mai punem ca era concurenta reala, falimentau multe banci, se infiintau altele. De pilda, pe fondul crizei interbelice, numarul bancilor romanesti s-a injumatatit. Nu ca acum, cand se spune: Concurenta in sistemul bancar e periculoasa pentru stabilitatea financiara, deoarece conduce la diminuarea marjelor de profit si reduce rezervele de capital! Motiv pentru care concurenta trebui controlata. Adica, reglementarile vin sa restrictioneze accesul celor nou-intrati pe piete, pentru a le conserva marjele celor vechi.

Sa continuam insa sa rasfoim lucrarea lui Bogdan Capraru aparuta la Editura C.H. Beck - http://www.beckshop.ro/activitatea_bancara_sisteme_operatiuni_si_practici_editia_2-p5009.html - pentru ca, inainte de a exista Banca Nationala a Romaniei, a fost infiintata Banca Nationala a Moldovei.

In 1856, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a semnat actul de concesionare pentru infiintarea Bancii Nationale a Moldovei de catre bancherul german F. Nulandt. Dar, desi a fost supravegheata de stat, prin doi comisari, dupa mai putin de un an de la primele operatiuni, banca a dat faliment.

Un alt moment important in evolutia activitatii bancare in Tarile Romane l-a avut infiintarea, in 1864, a Casei de Depuneri si Consemnatiuni, prima institutie romaneasca de credit (actuala Casa de Economii si Consemnatiuni). Aceasta isi atragea resursele din depunerile de consemnatiuni private, precum si din resurse publice (taxe si disponibilitati ale institutiilor publice, administratiilor locale, etc.).

Dupa acest moment, au fost infiintate si alte institutii bancare cu capital preponderent autohton: Banca Romaniei (1865); Creditul Funciar Rural si Urban (1873-1875); Banca Marmorosch-Blank (1874); iar in Transilvania, Banca Albina (1872); Banca Furnica (1883).

Anul 1867 aduce infiintarea sistemului national monetar, instituind bimetalismul. Adica, leul era o moneda cu etalon 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur.

La 3 martie 1870, se infiinteaza Monetaria Statului, pana la acel an monedele fiind batute in Marea Britanie.

Si din cauza lipsei de moneda nationala, dinainte de momentul 3 martie 1870, taxele erau platite direct in aur; utilizandu-se „cocosei” - moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lire turcesti (22,7 lei), ruble (20,6 lei) sau lire sterline (25,22 lei). Devizele straine intrau astfel masiv in Principate, mai ales rubla ruseasca, ceea ce a dus la masuri drastice din partea unor ministri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, supranumit „Mitita roade ruble”, care a fortat un anumit curs de schimb si o anumita circulatie de moneda.

 

 

La 66 de ani dupa ciuma lui Caragea a aparut BNR-ul lui Carada

 

 

Banca Romanieis-a infiintat la 17 octombrie 1865, prin transformarea sucursalei Bancii otomane din Bucuresti si avand privilegiul de a emite, prin concesiune pe 30 ani, bancnote cu curs liber si dreptul de a fi primite la plata de oficiile publice.

Principalele operatiuni curente ale bancii erau: scontul, achizitia de efecte, inclusiv bonuri de tezaur, avansuri, inclusiv obligatii rurale, warante, avansuri in cont curent, operatiuni cu hartii, valori in strainatate.

In 1869, dupa abdicarea lui Cuza, concesiunea este anulata contra unei despagubiri, banca continuand sa functioneze ca societate anonima, vreme de 35 de ani, dupa care a devenit subsidiara The Bank of Roumania Ltd. din Londra.

 

 

 

 

In 1873, este infiintat Creditul Funciar Rural din Bucuresti, ca urmare a aprobarii unei legi, initiata ca urmare a cererii inaintate cateva luni mai devreme de catre delegatii alesi de proprietarii funciari romani, catre Ministerul de Finante, prin care se solicita concesionarea creditului funciar. Aceasta institutie a fost constituita pe baza principiului asociatiei directe si a garantiei mutuale a proprietarilor de terenuri.

Urmand experienta Creditului Funciar Rural din Bucuresti ia fiinta Creditul Funciar Urban din Bucuresti (1874) si Creditul Funciar Urban din Iasi (1881).

 

 

 

 

Prima institutie bancara cu capital mixt a fost Marmorosch-Blank & Co, infiintata in 1874. Aceasta a fost implicata prin politica sa de credite in toate ramurile economiei: comert, agricultura, aparare (in special in razboiul din 1877), cai ferate, lucrari de canalizare, constructii de scoli, hale si piete publice.

 

 

 

 

De asemenea, a contribuit cu participatii la primele doua fabrici de hartie din tara (Letea si Scaieni), la emiterea unui imprumut public (1895), a infiintat Societatea de Romana de Asigurari Generale din Braila, transformata ulterior in Societatea de Romana de Asigurari Generale, prin mutarea sediului la Bucuresti si devenind una dintre cele mai puternice si cunoscute firme de asigurari.

Dincolo de Carpati, in Transilvania, la Sibiu, ia fiinta in 1872 Banca Albina, avand capital integral romanesc. Reteaua bancii cuprindea filiale si agentii constituite in numeroase orase transilvane, cum ar fi: Sibiu, Medias, Brasov, Lugoj, Targu Mures. Principalele operatiuni realizate de banca au fost: reuniunile de credit, tranzactii cu efecte de comert, imprumuturi ipotecare acordate pe termen mediu si lung, emiterea de „scrisuri funciare”, creditul de cont curent, imprumuturi garantate cu produse, reescont, credite personale taranesti.

De asemenea, a participat cu capital la infiintarea Bancii Generale de Asigurare in 1912, prima institutie de asigurari cu capital romanesc din Transilvania, precum si la dezvoltarea unei retele de banci cu capital romanesc, al caror numar s-a dublat in perioada 1900 (75 de banci) – 1914 (152 de banci). Importanta Bancii Albina in economia transilvana a fost demonstrata si de faptul ca aceasta s-a constituit treptat intr-o centrala de reescont a intregului sistem financiar bancar din Transilvania.

Prin legea din 17 aprilie 1880 lua fiinta Banca Nationala a Romaniei, banca de „scompt si circulatiune”, infiintata dupa modelul bancii centrale a Belgiei si respectand principiile scolii bancare, ca rezultat al dorintei unanime a tuturor participantilor la viata economica a tarii. Banca avea capital atat particular (2/3), cat si de stat (1/3). Principalele operatiuni pe care le putea derula BNR, conform statutului erau: scontul, avansurile pe scrisuri funciare, efecte publice si alte valori, emisiunea de bancnote.

 

 

 

 

In perioada cuprinsa intre momentul infiintarii BNR si izbucnirea Primului Razboi Mondial, in tarile romane existau 195 de institutii bancare private. Primele 9 banci romanesti din sistem erau urmatoarele:

-  banci cu capital romanesc: Banca Agricola (1894), Banca Comertului din Craiova (1899),  Banca de Scont a Romaniei (1898), Banca Romaneasca (1911);

-  banci cu capital strain: Banca Generala Romana (1897), Banca de Credit Roman (1904), Banca Comerciala Romana (1906), The Bank of Roumania Limited (1904);

-  banci cu capital mixt: Marmorosch-Blank & Co.

 

 

 

 

Pe langa aceste institutii bancare mari functionau si o serie de banci de talie mijlocie, cu capital romanesc, a caror activitate era orientata catre agricultori, comercianti si mici industriasi.

In 1892¸ in cadrul Ministerului de Finante este organizat Creditul Agricol, in urma desfiintarii Caselor de Credit Agricol judetene. In completarea activitatii acestei noi institutii s-au luat urmatoarele masuri:

- in anul 1908 a fost infiintata Casa Rurala, cu capital mixt: public si privat;

- in anul 1903 s-au pus bazele legislative ale organizatiilor cooperatiste care vor cunoaste o mare dezvoltare;

- in anul 1915 s-a decis infiintarea pe langa BNR a Caselor Judetene de Imprumut pe Gaj ale Agricultorilor.

 

 

 

 

Bancile mari aveau participatii la alte banci mijlocii si mici, acestea fiind realizate individual sau prin asociere. O forma importanta de participatie au constituit-o consortiile bancare, formate din banca tutelara care detinea actiuni la mai multe banci, numite banci afiliate.

La finantarea prin consortiu, un loc de frunte l-au ocupat Banca Romaneasca si Banca Marmorosch-Blank & Co, care, impreuna cu alte banci au finantat crearea unor noi banci in tara, cum ar fi: Banca Viticola (1912), Creditul Tehnic Bucuresti (1918), Banca Iasilor (1910), Creditul Minier Bucuresti (1919), Banca Petrodava (1920), Banca Industriala Bucuresti (1921), Banca Taraneasca din Bucuresti (1919).

 

 

 

 

Marile banci au avut, totodata, si participatii individuale, contribuind astfel la intarirea organizatiilor de credit provinciale si valorificand bogatiile din zonele in care activau.

De exemplu, in 1922 Banca Romaneasca avea urmatoarele participatii individuale: Banca Dunarea Romaneasca din Braila, Banca Bacaului, Banca Creditului Prahovean, Banca Romaneasca a Orientului din Bucuresti, Banca Pietei din Bucuresti, Banca „Stefan cel Mare” din Falticeni, Banca Suceveana, Banca Radauteana.

Banca Marmorosch-Blank & Co a participat singura la urmatoarele banci mai importante: Banca Moldova Iasi, Banca Centrala din Ploiesti, Banca de Comert si Depozite Bucuresti si Salonic.

Banca Agricola a participat singura la infiintarea unor banci a caror principal obiect de activitate a fost sustinerea agriculturii: Banca Unirea Romana din Iasi, Banca Comerciala Nationala din Cernauti, Banca Romana din Satu-Mare, Banca Dorohoiului.

Banca de Scont a Romanieia avut, de asemenea, participatii individuale la urmatoarele banci: Banca Dacia din Iasi, Banca Brailei, Banca Olteniei din Craiova.

 

 

 

 

Dar cele mai mari banci ale Romaniei au avut participatii directe consistente si in economia reala, contribuind astfel la dezvoltarea acesteia. In 1922, participatiile prin consortii bancare sau o singura banca la intreprinderi se ridica la peste 400, Banca Romaneasca si Marmorosch ocupand pozitiile fruntase cu cate 75, respectiv 61 de participatii.

In 1923 este infiintata Societatea Nationala de Credit Industrial, cu capital de stat si aflata sub coordonarea Ministerului de Finante, Ministerului Industriei si a Bancii Nationale, institutie creata in sprijinul sustinerii industriei romanesti.

 

 

 

 

Un pas important in modernizarea sistemului bancar romanesc a fost constituirea in 1919 a Casei de Compensatii in scopul facilitarii stingerii prin compensare a creantelor reciproce ale membrilor provenind din cecuri, cambii, facturi, scrisori de trasura si alte documente si titluri de plata.

Numarul bancilor a crescut de la 215 in 1918 la 1.122 in 1928, la care se adaugau si cele 4.743 de banci populare.

 

Capitalism inseamna sa ai de unde alege

 

 

Atunci cand sunt intrebati de ce cele mai multe banci romanesti nu sunt cotate la bursa, bancherii romani din ziua de azi raspund cu nonsalanta ca societatile bancare sunt membre ale unui grup international si ca e listata banca-mama.

Ei trebuie sa stie insa ca in 1928 erau cotate la Bursa de Efecte, Actiuni si Schimb Bucuresti, nu mai putin de 45 de banci (fata de 3 in prezent), care realizau cel mai mare volum de tranzactii de pe piata de capital (46,93% din total).

Acestea erau: Banca Comerciala Romana, Banca Nationala a Romaniei, Banca Agricola, Banca Romaneasca, Banca Albina, Banca Marmorosch Blank, Casa Generala de Economii Sibiu, Banca Centrala din Ploiesti, Banca Dacia Traiana, Banca Cerealistilor, Banca Pietei, Societatea Anonima Economia din Focsani, Banca Viticola din Odobesti, Fratia Focsani, Banca Podgoria, Banca Putnei, Banca de Scont a Romaniei, Banca de Devize si Lombard, Banca de Industrie si Comert.

 

 

 

 

Si lista continua: Banca Comertului, The Bank of Roumania, Banca Comerciala Italiana si Romana, Banca Romana de Comert si de Credit din Praga, Banca Minelor, Creditul pentru Intreprinderi Electrice, Societatea Nationala Creditul Industrial, Casa Rurala, Banca Carpatilor, Banca Colentina, Banca de Credit Roman, Creditul Romanesc, Banca Danubiana, Banca Fortuna, Banca Franco-Romana, Banca Generala a Tarii, Banca Moldova, Banca Poporului, Banca Populara din Pitesti, Banca Sindicatului Agricol Braila, Banca Sindicatului Agricol Ilfov, Banca D. Stambuliu & Co, Banca Taraneasca, Banca Unirii, Banca Urbana, Banca Viticola a Romaniei.

 

 

 

 

Criza economica mondiala din anii ’30 a afectat puternic si sistemul bancar romanesc, o parte insemnata dintre bancile mici si mijlocii dand faliment sau fuzionand cu altele mai puternice.

Lipsa de incredere generata de mediul economic ostil a condus la retragerea creditelor externe si a depunerilor interne, scazand in acest fel capitalul de imprumut. Prabusirea bancii Oesterreichische Kredit-Anstalt din Viena a declansat o criza bancara in Europa Centrala in 1931. Aceasta criza s-a manifestat si in Romania prin falimentul a trei institutii de credit: Banca Generala a Tarii Romanesti (iunie 1931), Banca Berkovits (iulie 1931) si Banca Marmorosch-Blank. In vederea salvarii sistemului bancar Banca Nationala a Romaniei a intervenit prin credite de reescont si prin conducerea unui sindicat bancar constituit ad-hoc.

 

 

 

 

Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca din 8 mai 1934 infiinta Consiliul Superior Bancar, un organ independent, care, impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, era insarcinata cu vegherea permanenta a respectarii legilor si exercita controlul asupra comertului de banca. Prin aceasta masura se dorea intarirea sistemului bancar romanesc, punandu-se bazele supravegherii bancare in Romania.

Concentrarea capitalului bancar a generat aparitia unor banci care detineau cea mai mare parte a resurselor financiare ale tarii.

In perioada 1934 -1941, existau 5 banci comerciale mari: Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana, Societatea Bancara Romana. Acestea detineau - in 1941 - 52% din totalul activelor bilantiere bancare, iar primele trei dintre bancile mari - Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana - detineau peste 70% din totalul resurselor financiare ale tarii.

In ceea ce priveste plasamentele bancare, Banca Romaneasca detinea un sfert din totalul activelor, cam cat are BCR in zilele noastre.

 

 

 

 

Potrivit „Tabloului nominal al bancilor din Romania, aflate in evidenta Consiliului Superior Bancar” din data de 9 august 1941, existau 410 banci comerciale, din care 273 erau banci cu capital romanesc.

Din punct de vedere al structurii juridice 363 banci erau societati anonime si 180 isi desfasurau activitatea in Bucuresti..

 

La nationalizare existau 383 de banci cu drept de reescont

 

Dupa 1940, bancile romanesti au contribuit la sustinerea economiei si a nevoilor de razboi ale tarii. In aceasta perioada sunt infiintate o serie de institutii financiare, unele cu sprijinul financiar al statului. Astfel, in 29 aprilie 1941, s-a infiintat Institutul de Credit Romanesc, cu scopul finantarii romanilor care preluau fonduri industriale si comerciale de la straini sau infiintau asemenea intreprinderi.

In anul 1941,au fost create Casele Taranesti de Imprumut si Economii, sub forma de societati anonime in scopul satisfacerii nevoilor de credit ale micilor agricultori, meseriasi si comercianti din comunele rurale, targuri, comunele suburbane si comunele urbane care nu erau resedinte de judet.

O cota de pana la 70% din capitalurile acestor institutii era asigurata de BNR, restul de 30% fiind sustinute prin subscriptie publica de catre agricultori, societati ce functionau in domeniul agricol, precum si orice persoana particulara din raza de activitate ce urma sa fie stabilita de BNR.

In aceasta perioada se remarca activitatea Casei de Depuneri si Consemnatiuni si a Casei Autonome de Finantare si Amortizare (CAFA), care, prin plasamentele lor, au finantat necesitatile de razboi ale tarii.

Dintre marile banci, Banca de Credit Roman si Banca Romaneasca se remarca prin plasamente masive in titluri de stat, finantand, pe aceasta cale, nevoile crescande ale bugetului public in scopul sprijinirii efortului de razboi.

 

 

 

 

Inainte de etatizarea Bancii Nationale a Romaniei, numarul bancilor cu drept de reescont la banca de emisiune era de 383, din care 183 erau sedii centrale si banci locale, iar 200 sucursale ale marilor banci.

Numarul total al bancilor, sucursalelor, inclusiv al cooperativelor de credit, era la momentul nationalizarii de 2.661.

---

• Romania ramane un stat social. Salariatii platesc mai mult pe taxe...

  < Prev
• Oare cand va nationaliza Hollande Renault?

  Next >