În urmă cu aproape un an, când Fed a majorat dobânda de politică monetară, am sesizat că e greu ca această decizie să reprezinte începutul unui trend de creştere. De ce? Fiindcă existau repere pe termen scurt (comerţul) şi  lung (construcţiile) ce justificau hotărârea, dar lipsea perspectiva pe termen mediu.

Din câte se ştie, decizia Federal Reserve de a mări dobânda-cheie a reprezentat un fapt singular. Nu a fost urmată de o alta. Deci nu a constituit o tendinţă.

În prezent, se discută iarăşi de posibilitatea ca Rezerva Federală să crească dobânda. Termenul mediu a mai căpătat substanţă, fiindcă a început să mai existe ceva apetit pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungată, dar tot e insuficient ca să urce dobânzile.

Şi totuşi ar putea exista un element care să motiveze o majorare de dobândă în Statele Unite, venit din Europa. E nevoie de asta pentru ca Banca Centrală Europeană (BCE) să nu ducă dobânzile în zona negativă, precum au făcut autorităţile monetare din Elveţia, Japonia, Danemarca sau Suedia. Iată o decizie a Fed, care i-ar permite BCE să rămână cu rata cheie în teritoriu pozitiv.

Care ar fi problema dacă dobâzile cu care se bonifică depozitele sau chiar cele percepute la credit ar fi negative?  Ar trebui să se renunţe la aparenţa de capitalism şi să se recunoască faptul că principiul politic care stă la baza bugetului statului e socialismul. Fiindcă pe seama dobânzilor cu semnul minus bugetul redistribuie încercând să repare greşelile comise când au crescut taxele şi impozitele. Ceea ce ar fi, pe undeva, o reparaţie morală, pentru că, de facto, ceea ce se întâmplă în prezent nu prea mai are legătură cu economia de piaţă. Iar gestionarea productivităţii a devenit o chestiune deosebit de spinoasă.

Abordarea BCE de acum vădeşte că politicul a indus percepţii greşite şi că încearcă să compenseze neajunsurile corupţiei cu ajutorul politicii monetare. Care ar trebui să se confunde cu un stimul fiscal!

Ca s-o spunem pe şleau, politicul nu doreşte să redistribuie nimic din ceea ce consideră că i se cuvine, dar, în situaţia unor dobânzi negative, ce vor face să se renunţe la aparenţa de capitalism, se va observa că există un sistem socialist profund corupt, care duce societatea spre colaps economic.

Iar înainte de colapsul economic şi social se va produce cel politic. De fapt, problema se pune în termeni foarte simpli, n-are de ce să ne fie frică de dobânzi negative cât timp avem o clasă politică responsabilă. 

• Alegerile din SUA vor fi câștigate de cel ce se desolidarizează de UE?

  < Prev
• Bicicleta urbană - un proiect implementat românește

  Next >