Gândirea eclectică este omniprezentă în spaţiul decizional românesc, însă această afirmaţie merită făcută numai pentru a observa că gândirea abductivă nu reuşeşte să-şi facă loc.

Deosebirea între eclectică şi abducţie este că, deşi folosesc aceleaşi elemente, prima le îmbină mecanicist, potrivit zicerii n-am găsit altă rimă, pe când cea de a doua ajunge la o concluzie în funcţie de relevanţa raţiunii.

Dar chiar dacă abducţia încearcă să găsească concluzia corectă, nu să forţeze una, vedem că eclectica se bucură de interes la nivelul decidenţilor. Nu abducţia, ce are la bază gândirea contraintuitivă.

Cele spuse până acum nu trebui  neapărat întărite cu exemple, precum OUG 13 sau OUG 9, ci ar vrea să atragă atenţia că a porni de la prezumţia de vinovăţie reprezintă o modalitate eclectică de a aborda problematica.

Afirmaţiile de tip oximoron, care lipsesc din presă, cuplate, în mod constant, cu neglijarea serendipităţii, constituie factori ce conduc la ideea că deciziile, la modul la care sunt luate în momentul de faţă, au grave carenţe educaţionale, aşa cum a subliniat, de altfel, şi regretatul academician Solomon Marcus.

Asta cu precizarea că acest text e destinat celor ce utilizează dexonline şi caută pe google în speranţa că vor înţelege despre ceea ce este vorba. 

• Politica monetară a fost singurul mod prin care s-au atenuat excesele...

  < Prev
• Salariile mai mari nu umflă doar prețurile de consum

  Next >