Ne-am obișnuit cu tabu-uri. Când discutăm de transparență și restructurare - glasnost & perestroika, cum îi plăcea lui Gorbaciov să spună - suntem familiarizați să ne referim doar la anumite zone ale societății.

Și totuși, șeful SRI, Eduard Hellvig, a avut curajul să se exprime pentru transparență în relația cu Parlamentul și societatea civilă, spunând că principalul său aliat e cetățeanul, și “un cetățean educat e un aliat puternic”.

E de salutat mesajul directorului celui mai mare serviciu de informații românesc, el a fost făcut la sfârșitul lunii martie, dar mi se pare oportun să îl readuc acum în atenție. Asta pentru că ar trebui adăugat ceva.

“Pe piață” circulă ideea că dacă persoane din serviciile de informații au săvârșit abuzuri acest lucru nu le afectează. Din păcate, eu nu pot fi de acord cu acest punct de vedere și cred că dacă serviciile de informații sau  “de intelligence” - cum au fost ele numite la un moment dat - se confruntă cu așa ceva trebuie să reacționeze în cel mai scurt timp.

Ca acest lucru să se producă e necesar ca în fruntea lor să se afle persoane ce nu se schimbă în funcție de ciclul politic și să existe elemente de filtrare, selectare și urmărire a celor ce pot face trafic de influență.

Așadar, la luarea de poziție a lui Hellvig în afară de transparență, cetățean sau democrație ca element de progres, mai e nevoie să fie pusă problema unei atitudini proactive, care să fie capabilă să prevină apariția unor situații în care persoane cu influență și capacitatea decizională să le folosească în interes personal și de grup.

Cu alte cuvinte, se impune identificarea unor pârghii de evitare a discreționarismului și să se discute și de restructurarea serviciilor de informații atunci când se vorbește de cea a societății românești.

(Sursă fotografie Lumea Justiției) 

• Cine vrea să facă mişto de români?

  < Prev
• SUA nu are impozitare uniformă, un exemplu de urmat de Statele Unite...

  Next >