Cât va creşte numerarul după ultimele erori de management?

Un strateg guvernamental, un specialist cum se zice, a venit cu ideea de a face inflaţie ca să se colecteze mai bine taxele. S-a gândit el, de la înălţimea expertizei sale, că dacă se majorează preţurile cu ajutorul cartelurilor de la alimente şi energie, vegheate de autoritatea de resort, în vistieria statului o să se strângă o cantitate mai mare de impozite şi nu că populaţia supraîndatorată va fugi din cale scumpirilor în economia subterană.

Din păcate, nivelul de debancarizare, numerarul în afara sistemului bancar, se plasează deja la 18% din totalul masei băneşti (M3). Adică, de la iniţiativele păguboase anterioare s-a ajuns să avem una dintre cele mai mari ponderi ale cash-ului din UE, în ciuda măsurilor administrative de reducere a plăţilor cu bani gheaţă sau a obligaţiei de a elibera bonul fiscal, cu tombolele aferente.

Iar acum, fiindcă viziunea guvernamentală a rămas la fel de obtuză, apare o întrebare demnă de vrei să fii miliardar cu posibilitatea de a face fifty-fifty, a întreba publicul sau a suna un prieten. Oare la ce cotă va urca numerarul ce corespunde măririi volumului tranzacțiilor în economia informală după ultimele inițiative păguboase, la 25%, 35% sau la 50% din M3?

Dar tot aici ar merita să ne punem problema cu ce ne era mai bine, cu vechile măsuri şi excedent bugetar sau cu cele noi şi deficit peste limita de siguranţă? Și dacă eșecul este iminent strategul inflației îți va asuma răspunderea?

Poată să n-o facă, dar numerarul îl va trăda și asta va fi nu doar problema Fiscului, ci a sistemului bancar, ca urmare a debancarizării banilor. Cu precizarea că sterilizarea masei monetare nu are cum să oprească multiplicarea cash-ului!

Poate că ar fi cazul să se înființeze un Open Market Committee, o structură compusă din specialiști fără conexiuni politice, care să elaboreze o linie strategică, înainte ca eșecul politicii interne să anuleze atuurile strânse de politica externă.