Casa Regală a avut tăria de caracter de a interveni pe o speță pe care și-a asumat-o ca urmare a rolului jucat în istorie și anume repatrierea Tezaurului - a aurului românesc - din Rusia, trimis acolo în condiții de război.

Din păcate, Rusia, care nu mai e Uniunea Sovietică, ci se numește la fel ca atunci când a fost trimis Tezaurul, apreciază că este exonerată de soluţionarea acestei chestiuni în circumstanţele unei schimbări de regim.

Revenim asupra caracterului și moralității dovedite de Casa Regală, care reprezintă o excepție în societatea românească actuală. Dar tocmai ca urmare a acestui fapt și a necesității de generalizare a acestei stări, reinstaurarea monarhiei ar fi reuşit să reechilibreze tarele politicii externe și să formateze clasa politică.

Ca să discutăm concret, România nu este băgată prea mult în seamă în momentul de față nici de "dușmanii " ruși, dar nici de "aliații" americani și britanici. De UE nu discutăm, fiindcă e influențată pe rând ba de unii ba de alții. Iar Regalitatea ca urmare a prestigiului de care se bucură prin intermediul a ceea ce își asumă ar fi fost o soluție bună de repoziționare în context.

Ar mai fi un singurul lucru de adăugat. Spre sfârșitul dictaturii sale, Franco a readus monarhia la conducerea Spaniei. A făcut acest lucru pentru că a considerat-o un garant al stabilității, o cale ca statul iberic să nu se mai confrunte cu problemele rezolvate de el. Iată un precedent de care se poate ține cont.