Când miştourile devin idei de urmat, diviziunea muncii decade şi şomajul se accentuează

Anul acesta, Revelionul Ospătarilor a avut loc în același timp cu cel al tuturor românilor. Astfel, şomerii sunt mulțumiți că au intrat și ei în rândul lumii!

Şi Kramer din Seinfeld părea destul de mulţumit atunci când s-a gândit să facă o pizzerie în care să-și gătească și să se servească clienții singuri. Când am văzut ideea pusă în practică la unele bănci, mi-am dat seama că miştourile din trecut au devenit idei de afaceri!

Din păcate, când miştourile devin exemple de urmat pentru politicieni şi antreprenori suferă diviziunea muncii. Aceasta implică să-şi facă oamenii, pe piaţă, servicii reciproce. Iar când ies din joc profesii întregi, economia n-are cum să se simtă bine.

Aşadar, restricţiile venite în context de coronavirus fac ca tot mai puțini să poată participa activ la procesele economice. Numărul celor care oferă produse și servicii pe piață scade, ca și volumul și valoarea schimburilor comerciale. Se reduce amplu viteza de rotație a capitalului. Economia se despecializează și deprofesionalizează, iar societatea pe ansamblu devine mai săracă.

Poate că țările dezvoltate fac față efectelor lockdown-urilor, întrucât își permit măsuri de relaxare monetară fără precedent și de neimaginat chiar și după marea criză din 2007-2009, cu care să compenseze pe datorie pierderile de venituri ale populației și firmelor. Ele pot trăi o vreme din acumulările de prosperitate anterioare, mai precis din înaltul grad de diviziune a muncii atins înainte de pandemie. Dar, nu același lucru se poate spune despre țări precum România, care chiar și în vremuri „normale” stătea prost la acest capitol și la viteza de circulație a capitalului.

Mai grav, erodarea diviziunii muncii prin restricții cu motivație sanitară riscă să ducă la segregare socială. Acest fenomen poate fi deja constatat atunci când ne uităm la cine este pentru și cine se opune restricțiilor anti-COVID. Susținătorii măsurilor dure sunt cei care își permit să lucreze de acasă, „gulerele albe”, „tehnocrații” noii economii digitale, cu venituri cel puțin medii și peste. „Gulerele albastre”, care trebuie să iasă din casă ca să meargă la muncă, se împotrivesc.

Până la digitalizarea integrală a economiei, când roboții vor munci în locul nostru în toate sectoarele de activitate, cineva tot va trebui să ne pună mâncare în magazine, lumină în becuri și căldură în calorifere. Ceea ce ne ține în viață și îmbunătățește continuu calitatea vieții este diviziunea muncii și nu putem renunța la ea de frica infecţiei virale.

Dezadâncirea diviziunii muncii merge într-o singură direcţie, renunţarea la serviciile angajaţilor în paralel cu dezumflarea activităţii economice, atenţie deci la şomaj.