In 2011, cand Elvetia a impus un prag minim pentru franc, m-am mirat ca “peg”-ul a fost raportat la euro. Pentru ca desi e limpede ca foarte multe schimburi comerciale ale Tarii Cantoanelor se deruleaza cu zona euro si Uniunea Europeana, cele mai multe fluxuri financiare sunt totusi in dolari, datorita multinationalelor.

Intre timp se stie ce s-a intamplat. Elvetia nu si-a mai permis sa mai sustina pragul de 1,2 franci/euro, stabilit probabil ca urmare a unui pact politic, si francul s-a apreciat masiv, devenind chiar mai puternic decat euro, joi vazandu-se chiar cotatii de 0,87 franci/euro.  

In momentul cand scriu aceste randuri cursul euro/franc se plaseaza la 0,995, perechea euro/dolar se situeaza la 1,516 dolari/euro, dupa ce increderea in consum apreciase biletul verde pana la 1,1461 fata de moneda unica europeana, dar mai important este cursul dolar/franc, care se gaseste in jurul nivelului de 0,85 franci/dolar.

Dupa toate probabilitatile, banca centrala a Elvetiei va reincepe sa sustina deprecierea francului, dar nu se va mai raporta la euro, ci la dolar, fiindca reiterez cotatia euro-franc e compusa din doua devize „junk“, francul, o moneda ajutata sa nu se aprecieze, sustinuta de euro, o moneda care n-ar avea de ce sa se intareasca.

Iar motivul pentru care “peg”-ul ar urma sa fie stabilit fata de dolar este, repet, ca cele mai multe fluxuri financiare ale Elvetiei sunt in moneda americana. Atentie, deci, la nivelul de 0,8 franci/dolar!

Oare asta vrea sa spuna Banca Naţională a Elvetiei cand declara ca isi pastreaza deschise toate optiunile?

• Avem cadre, dar n-avem manageri

  < Prev
• Taurul Furios si Cetateanul Kane n-au castigat Oscarul

  Next >