Ne permitem limba română?

Limba noastră-i o comoară". Învăţăm asta încă din clasa I. Limba română ne este la fel de firească precum aerul pe care-l respirăm. Nu trebuie să ne fie ruşine de ea, dar nu trebuie nici să o fetişizăm. şi, aşa cum ne punem întrebări în legătură cu orice altceva, trebuie să ne întrebăm şi dacă limba noastră maternă nu e cumva păguboasă pentru noi.

Să ne întrebăm care sunt costurile – economice şi nu numai – faptului că avem o limbă maternă latină, cu o structură gramaticală şi topică complicată şi care ne consumă mult timp, să o învăţăm şi să o utilizăm. În loc să ne bucurăm de pragmatismul, funcţionalitatea şi "ergonomia" comunicaţională a limbii engleze. Vrem, nu vrem, timpul înseamnă bani. E foarte posibil ca, dincolo de aspectele identitare, din punct de vedere strict pragmatic, învăţarea limbii române să fie pură pierdere de timp chiar pentru români.

Filosofi, istorici şi antropologi s-au întrebat de-a lungul timpului dacă nu cumva ne era mai bine să fim altceva decât suntem. De exemplu, dacă nu cumva am fi fost un popor mai bine organizat şi mai eficient dacă am fi fost catolici sau protestanţi în loc de ortodocşi. Aceste întrebări rămân însă pur retorice şi nu reprezintă decât nişte exerciţii, destul de superficiale, de istorie contrafactuală. Asta pentru că doar individul, nu şi colectivităţile, este capabil să facă alegeri.

Ca indivizi, însă, constatăm că, de fapt, libertatea noastră de alegere este destul de limitată, şi nu din vina noastră. Limba română este obligatorie în şcoală, până la bacalaureat inclusiv. Părinţii au dreptul să aleagă dacă copiii lor merg sau nu la ora de religie. În schimb, ora de limbă română este sacrosanctă.

Mai mult, literatura română, deşi săracă, după toate standardele universal recunoscute, este, de asemenea, obligatorie. În loc să citeşti cărţi care poate îţi vor folosi realmente în viaţă, eşti obligat să toceşti cronicari moldoveni ca să treci Bac-ul. De unde rezultă că limba română e mai degrabă un instrument naţionalist de înregimentare decât un bagaj util în viaţă.