Rușii ne-ar fi putut salva de la majorarea TVA

În ultimele zile, cel mai vocal avocat al Greciei s-a dovedit a fi, paradoxal, Fondul Monetar Internațional. Marți seara, FMI a criticat acordul privind un nou plan de salvare oferit Greciei de liderii zonei euro, apreciind că datoria publică a statului grec a devenit nesustenabilă şi că Atena are nevoie de reducerea datoriilor. Asta în pofida faptului că Grecia a "sărit" deja peste ultima rată datorată Fondului.

Unele voci au interpretat această atitudine neobișnuit de tolerantă a FMI prin aceea că instituția financiară internațională nu mai vrea să fie acuzată că distruge țări și economii impunându-le politici de austeritate, pierzându-și astfel credibilitatea.

Cred însă că explicația trebuie căutată mai degrabă în atitudinea principalului "acționar" al Fondului, Statele Unite. Încă de la inflamarea crizei grecești, SUA a pledat, fie prin vocea secretarului Trezoreriei, fie chiar prin cea a președintelui Obama, pentru evitarea Grexit-ului și pentru ușurarea poverii datoriei statului elen, în scopul stimulării reluării creșterii economice a acestuia. Obama chiar a sunat-o pe Angela Merkel în acest scop.

Mai mult decât orice altceva, atitudinea SUA față de Grecia are rațiuni geopolitice și militare. Poziția geostrategică de cea mai mare importanță a Greciei în Europa, ca membru NATO, nu mai are nevoie de nici un comentariu. În condițiile escaladării tensiunilor cu Rusia, SUA nu poate tolera nici cea mai mică fisurare a încrederii în raport cu partenerii europeni. Și fără îndoială că americanilor nu le-au picat bine bezelele reciproce dintre Tsipras și Putin. De aceea, este foarte posibil ca americanii, inclusiv prin intermediul FMI, să facă în continuare presiuni față de creditori pentru ușurarea situației Greciei.

România n-a avut acest noroc, deși are o greutate geostrategică comparabilă cu a Greciei. În 2009, când guvernul a fost nevoit să apeleze la FMI și, ulterior, să majoreze TVA la 24% și să taie salariile bugetarilor, pe frontul de Est era liniște și pace. Relațiile cu Rusia erau mai degrabă cordiale. Scutul antirachetă al americanilor era încă în stadiu de proiect și, oricum, cel puțin la nivel declarativ, era destinat apărării față de potențiale atacuri ale Iranului, nu ale rușilor. În consecință, americanii n-aveau nici un interes să ne pledeze cauza și să ne ușureze povara.

Pe scurt, rușii sunt de vină, ca de obicei. Și-au regăsit agresivitatea într-un moment în care acest lucru nu ne mai poate fi de nici un folos.