Cu TVA de 24% suntem numai buni de Uniunea Fiscală Europeană

Președintele Iohannis a retrimis în Parlament proiectul de modificare a Codului Fiscal, care prevedea revenirea TVA la nivelul de 19%, de la actuala cotă de 24%. Argumentul președintelui și al întregii tabere politico-tehnocrate din jurul său a fost că reducerea TVA pune în pericol stabilitatea bugetară a României, în condițiile în care Guvernul actual a anunțat și majorări semnificative de salarii și pensii.

Ionuț Dumitru, șeful Consiliului Fiscal, a precizat că România riscă să intre din nou în capcana unei politici fiscale prociclice și a adăugat că nu trebuie ignorat că, pe lângă pachetul de Cod Fiscal, avem şi alte măsuri. Adică şi creştere de cheltuieli, care este una masivă în anumite zone, şi reducere foarte mare de venituri bugetare.

Oricum am lua-o, una-i una, alta-i alta. Reducerea poverii fiscale este întotdeauna un lucru bun, majorarea cheltuielilor bugetare este de cele mai multe ori un lucru rău. Poți foarte bine, ca liberal, să susții scăderea impozitelor laolaltă cu scăderea cheltuielilor bugetare. Chiar asta înseamnă liberalism. Este însă total inconsistent să te opui unei reduceri de taxe doar pentru că, întâmplător, guvernul care o inițiază vrea să și crească cheltuielile bugetare.

Atitudinea președintelui Iohannis față de noul Cod Fiscal i-a dat ocazia premierului Ponta să joace în fața opiniei publice o dramoletă în care primul ministru s-a autodistribuit în rolul martirului patriot Alexis Tsipras, umilit și obidit de monstrul austerității teutone Merkel/Iohannis. Astfel, Ponta a afirmat, pe Facebook, că "România merge în direcția bună din punct de vedere economic și social", că "promulgarea Codului Fiscal va da garanție și avânt acestei creșteri (care îi supără pe adversarii sau competitorii țării noastre) " și că"este clar că cei care sunt împotriva Codului Fiscal sunt împotriva intereselor legitime ale României".

Evident că Ponta nu a făcut decât să joace, previzibil, cartea naționalistă a țărișoarei subminate de dușmanii externi. Dar doar după ce a fost servit la fileu de președintele Iohannis. Situația de acum nu are însă nimic de a face cu interpretarea stângistă a crizei grecești. Ci mai degrabă cu vechea concurența fiscală dintre vechii și noii membri ai UE.

Să ne amintim că, în iunie, atât FMI, cât și Comisia Europeană, au respins proiectul noului Cod Fiscal, în primul rând reducerea TVA la 19%, avertizând că, în 2016, deficitul bugetar al României va fi unul considerabil. Este departe de a fi prima oară când FMI și executivul european se opun măsurilor de relaxare fiscală adoptate de autoritățile din noile state membre UE din Europa de Est. Același lucru se întâmpla și în 2005-2006, când România trecea la cota unică de impozitare și se pregătea să adere la UE.

Atunci, în timp ce FMI și CE recomandau statelor estice majorarea impozitelor, tot de dragul echilibrului bugetar, liderii politici ai Germaniei și Franței acuzau aceleași țări de dumping fiscal, respectiv de concurență neloială în lupta pentru atragerea de investiții străine. Nicolas Sarkozy spunea chiar că statelor estice care adoptă cote unice reduse de impozitare, precum România sau Bulgaria, ar trebui să li se taie fondurile UE de care beneficiază.

Dacă principalele state ale UE se uitau urât la impozitele comparativ mici din Est înaintea de aderarea respectivelor țări la Uniune, problema este cu atât mai presantă pentru ele acum, când criza din Grecia a readus pe tapet subiectul unificării fiscale europene.

Recent, președintele Franței, Francois Hollande, a propus crearea unui guvern al zonei euro, cu buget propriu, iar ministrul german de Finanțe, Wolfgang Schauble, a vorbit despre necesitatea întăririi uniunii politice la nivelul Europei, prin cedări de suveranitate ale statelor europene în domeniile fiscal și financiar și prin întărirea rolului Comisiei Europene și Parlamentului European.

Însă ce uniune fiscală poate fi aceea în care TVA variază de la 15% la 27%? Fără îndoială că o uniune fiscală europeană, care să includă inițial doar statele din zona euro și să se extindă treptat la întreaga UE, va însemna omogenizarea sistemelor fiscale din țările membre. Și este de presupus că omogenizarea, influențată de cele mai puternice state membre occidentale, se va face prin majorarea fiscalității în Est, nu prin relaxare în Vest. Vestul nu a privit cu ochi buni nici până acum fiscalitatea mai redusă din noile state membre UE.