China i-a luat prin surprindere pe analisti, care n-au vrut sa accepte ca un model de dezvoltare bazat pe un control al statului pana la sufocare asupra economiei poate sa dea, in cele din urma, rateuri.

Mai important este insa ce trebuie sa faca tara asiatica pentru a ramane cat de cat pe linia de plutire.

Are nevoie, in primul rand, sa-si dezumfle pretul activelor, in general, si al celor bursiere, in special, pentru ca asteapta sa intre in campul muncii inca o generatie de lucratori carora trebuie sa le asigure joburi. Ieftinierea activelor le permite companiilor sa stea mai bine in costuri si sa angajeze muncitori.

De asemenea, China trebuie sa-si deprecieze moneda ca sa stimuleze exporturile, avand in vedere aceleasi considerente legate de crearea de locuri de munca. Dar sa nu majoreze dobanzile. O crestere a acestora ar permite o migratie a resurselor din economia reala spre cea financiara, in titluri de stat, si, reiterez, Beijingul are nevoie sa creeze slujbe.

Dar si Statele Unite va merge probabil pe aceeasi reteta, caci, dupa cum s-a inteles cand au decis sa reduca deficitul bugetar si datoria publica in urmatorii 10 ani, modelul se bazeaza pe austeritate, in paralel cu marirea cheltuielilor de aparare.

In aceste conditii, principalul indice al bursei newyorkeze, Dow Jones, ar trebui sa se ajusteze spre 14.100 de puncte. Problemele americanilor sunt legate tot de piata muncii si de stimulentele pe care e necesar sa le ofere nu doar prin reducerea pretului activelor, ci si prin incurajarea exporturilor pe seama deprecierii dolarului.

Si sigur ca in situatia in care activele isi micsoreaza pretul o crestere de dobanzi de catre Fed nu va mai avea obiect.

Din cate se observa China si Statele Unite par a fi in plin razboi economic. Cine-l va castiga? Cel cu oferta agregata cea mai puternica. 

• Mai bine bani la bugetari, decât la buget

  < Prev
• Lipsa de incredere incetineste platile in economie

  Next >