Suntem în deflație? Prețurile de consum scad, e indubitabil. Întrebarea este însă dacă ar fi existat această discuție în contextul în care TVA s-a majorat, pentru a scădea, benzina s-a supraccizat ca să se renunțe la suprataxă, energia s-a scumpit ca să zică ANRE că ar trebui să se ieftinească.

Cu alte cuvinte, în lipsa volatilității decizionale și a expertizei nu s-ar mai fi pomenit nimic de deflație. Iar dacă ne-am fi uitat doar la furnizorii de utilități, s-ar fi văzut că prețul energiei crește continuu. Deci nici vorbă de deflație dacă ar fi după ei. Deși, pe o piață concurențială, reducerea cererii ar fi trebuit să determine o scădere a prețului, mai ales că prețul curentului nu mai e reglementat. Dacă nu vedem acest lucru, înseamnă că avem o piață dominată de oligopoluri. Sau, mai precis, una pe care există mai multe monopoluri regionale.

Astfel se explică de ce restul economiei încearcă să se reașeze în costuri, pe fondul crizei, să ofere bunuri și servicii mai ieftine, numai furnizorii de utilități spun că nu-și permit.

Așadar, deflația se împletește cu inflația din sectorul utilităților, dar paradoxal, creșterea taxelor e responsabilă pentru micșorarea prețurilor, nu pentru mărirea lor. Fiindcă măsurile luate în economia românească nu se transmit instantaneu. Deflația de care se discută e efectul majorării anterioare de taxe și tarife, ce a dus la scăderea consumului.

Iar dacă ne raportăm la prețurile din întreaga economie, nu doar la cele de consum, evoluția deflatorului PIB arată că, de fapt, nu putem discuta încă de deflație. Ceea ce vădește că populația - consumatorul final - s-a restructurat în locul economiei, ca urmare a reprimării cererii agregate cu instrumente fiscale, în locul stimulării ofertei.

Și dacă măsurile luate în România își transmit efectul în economie tot cu doi ani întârziere la fel ca în urmă cu un deceniu, iar cauza e lipsa piețelor și a educației, asta constituie proba că principalele zone nerestructurate sunt furnizorii de utilități și sistemul de taxare, care - întâmplător! - funcționează într-un mediu neconcurențial.

Iată o problemă pe care un guvernul tehnocrat nu o poate omite de pe agenda sa.

• Deficitul de bun simț e mai grav decât deficitul structural

  < Prev
• Importul de tehnocrați, o soluție pentru lipsa mărfii autohtone

  Next >