Legitățile naturii cultivă sinergia

Observăm că în regnul vegetal robustețea este mai mare decât în cel animal și se bazează pe două legități pe care le cunoaștem sub numele de teoria fractalilor a lui Benoit Mandelbrot și șirul numerelor lui Fibonacci.

Nu înseamnă neapărat că aceste legități nu pot fi întâlnite și în mediul animal, iar cel mai bun exemplu este melcul, a cărui existență e similară cu a speciilor vegetale. Albinele, ca entități, se dezvoltă altfel, dar, la nivel de grup, în cadrul stupului, se apropie de structurarea din regnul vegetal.

Ceea ce trebuie să înțelegem din cele două exemple este că sinergia trebuie să existe la nivelul grupului, însă, e la fel de important să plece de la individ. Pentru că dacă nu e generată educațional, la nivel individual, grupul are o problemă.

Ca să detaliem, Fibonacci, prin șirul său, a sesizat că dezvoltarea are o formă spiralată, precum cochilia melcului, iar fractalii arată că spirala se perpetuează ca o structură robustă. Pentru că, din câte se vede, regnul vegetal, deși are o evoluție înceată, e extrem de stabil. Spre deosebire de speciile animale, care sunt caracterizate prin dinamism, optimizarea anumitor parametri, însă în dauna unor măsuri de siguranță ce ar putea să împiedice extincția. De unde rezultă că ceea ce ar trebui să observăm - și au reușit să releve Fibonacci și Mandelbrot - sunt legitățile pe seama cărora să câștigăm stabilitate inspirându-ne de la natură.

Putem merge mai departe cu discuția spre scrierile vechi, la nivelul cărora remarcăm Vechiul Testament, cartea de căpătâi a creștinismului. Acesta e o colecție de texte fără autori cunoscuți, prin comparație cu Noul Testament, ce reprezintă o alegere clară de scrieri a unei instituții ce a acaparat din punct de vedere politic credința.

Textele din Noul Testament au fost selectate în urma unui proces de hazard moral, pe când cele din Vechiul Testament au fost reproduse in integrum - reiterăm - fără a menționa numele autorilor, precum evangheliile din Noul Testament. Această situație, care a survenit la momentul apariției Bisericii ca instituție, denotă faptul că aceasta a început imediat să-și exercite prerogativele. Și având în vedere că, în evoluția ființei umane, credința ocupă un loc important și în afara ei omul își găsește foarte greu o cale de a evolua, încercarea de acaparare a unui element atât de important de către o instituție constituie o cale de a direcționa evoluția societății într-un mod netransparent, dogmatic, urmărind anumite interese.

Revenind la regnul vegetal se observă că el se descurcă foarte bine fără o instituție care să pună stăpânire pe religie. Nu se știe de ce forma de viață care se plasează în fruntea lanțului trofic are nevoie de instituționalizarea credinței - un element definitoriu pentru evoluția sa – mai ales în condițiile existenței educației?

Ca să conchidem, Fibonacci și Mandelbrot sugerează că mediul vegetal are conștiință de sine. Fără a fi instituționalizată! Iar noi, deși ne-am cățărat “la vârf”, avem mari șanse să dispărem ca specie. Chiar dacă în momentul de față părem inexpugnabili, arheologii nu pridididesc să descopere fosilele unor animale care nu se știe din ce cauză n-au supraviețuit.

Ceea ce vedem acum în regnul vegetal are o durată mai mare de viață decât au speciile animale. Plantele trăiesc mult, precum Set, Enos, Cainan. Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Laneh sau Noe din Vechiul Testament. Evoluția noastră din prezent pare a fi logaritmică, ca urmare a percepției noastre asupra vieții, ceea ce poate avea ca și consecință o cădere exponențială.