Conversia creditelor în franci elveţieni: Unde dai şi unde vrei să crape!

Dacă e să comparăm, pe parcursul ultimilor 10 ani, costul total al unui credit în franci elveţieni, cu cel al unuia în lei, s-ar putea să nu rezulte mari diferenţe. Pentru că, în timp ce moneda helvetă s-a depreciat cu 50%, dobânda la moneda locală a fost mai mult decât dublă.

De aceea singura “metodă” de a ieşi mai bine pentru cei cu împrumuturi în franci este ca acestea să se convertească în lei la curs istoric, dar dobânda care se bonifică să nu fie cea de la leii în care s-a făcut trecerea, ci aceea de la franci.

În aceste condiţii, poate că toţi românii ce solicită un credit în lei, moneda în care au veniturile, ar fi îndreptăţi să ceară, prin efectul legii, să plătească dobânzi ca la franci. Iar în măsura în care vor beneficia de împrumuturi cu dobânzi negative, aşa cum sunt acum referinţele băncii centrale din Țara Cantoanelor, în 30 de ani ar putea să nu mai aibă nimic de achitat din principal.

Sigur că nu se va întâmpla aşa ceva, deoarece în cazul conversiei creditelor în franci elveţieni nu e nimic etic, ci discutăm doar de hazard moral, creditele noi în lei vor purta dobânzi de lei, şi e posibil ca peste alţi 10 ani “păgubiţii” care şi-au convertit împrumuturile din franci în lei să ceară să treacă la loc în monedă elveţiană, fiindcă măsurile reparatorii au reuşit să facă băncile româneşti să se confrunte cu riscul sistemic, ceea a alterat condiţiile economice, inclusiv sănătatea monedei naţionale.

O ultimă precizare, pentru cei care spun că francul elveţian nu e monedă “curentă”, ci una de-a dreptul exotică, este că francul e a cincea monedă a lumii după dolar, euro, liră sterlină şi yen japonez. Cea mai de seamă monedă de refugiu în contextul relaxării cantitative. Nu-i nici real brazilian, nici rand sud-african sau altă monedă BRICS. Şi din nou mă întreb, când condiţiile economice vor deveni nefavorabile, vor face presiuni cei care acum îşi convertesc creditele din franci în lei să se refugieze la loc în franci, având în vedere “istoria” împrumutului?

Necunoaşterea în amănunt a modului în care se desfăşoară procesul de creditare, şi asta pornind de la detalii extrem de simple, cum ar fi că împrumuturile pentru populaţie sunt calculate cu anuităţi, face să se scape din vedere, cu sau fără voie, că, de fapt, nu e vorba de nicio reparaţie pentru cei care au contractat credite în franci elveţieni, ci numai de un atac la adresa sistemului bancar, dar care, în loc să provoace efectele dorite, respectiv să ducă la o restructurare în mod real, reușește doar să-l fragilizeze. Iar aici o mare importanţă o are şi faptul că exponenţii băncilor comerciale nu dau dovadă de solidaritate de breaslă, cel puţin la fel ca iniţiatorii legii conversiei.