Conversia creditelor în CHF îi discriminează pe cei care au deja împrumuturi în lei

Parlamentarii sugerează că legea conversiei împrumuturilor din franci elveţieni în lei la curs istoric e în măsură să împartă echilibrat riscurile cu băncile, deşi în contractul de credit nu se pomeneşte nimic de aşa ceva. Riscul revine debitorului, pe care nimeni nu l-a obligat să semneze.

Iar după această "echilibrare", pe seama a ceea ce e numită o măsură administrativă politică, se va observa că aceia care au contractat credite în lei, deci au avut un comportament corect, pentru că s-au finanţat în moneda în care îşi primesc salariile, vor fi dezavantajaţi. Şi dacă ne uităm şi la aceia cu credite în euro sau dolari şi ei vor sta mai prost decât cei cu împrumuturi în CHF convertite.

De fapt, problema e că cei care au primit credite în franci se aşteptau să câştige şi acest lucru nu s-a produs, chiar dacă pierd mai puţin față de ceilalţi debitori, inclusiv aceia cu împrumuturi în lei.

Şi apoi haideţi să ne uităm care-s băncile ce au acordat credite în franci, cele ce s-au trezit târziu să dea împrumuturi şi au încercat astfel să câştige cotă de piaţă. Ponderea creditelor în franci e redusă în totalul împrumuturilor, e mai mică decât în statele din jur - ce încearcă să soluţioneze responsabil chestiunea-, dar respectivele finanţări sunt localizate la băncile slabe, care ar putea fi afectate dacă va fi votată legea conversiei.

Da, numai că în loc să se vorbească despre asta, şi că scopul actului normativ e, de fapt, să fie condamnate nişte bănci cu management defectuos, pentru a fi purtate apoi în suliţe capetele celor osândiţi, se arată către banca centrală, despre care se zice că are capacitatea de a absorbi şocul conversiei, ca nu cumva aceasta din urmă sau băncile comerciale fără expunere în franci să se apuce să le apere pe cele vizate de lege.

Deşi, fără acest act normativ, instituţiile de credit care au dat credite în franci pot să nu aibă probleme, deoarece serviciul datoriei la împrumuturile în cauză e mai suportabil în comparaţie cu cel de la finanţările în alte monede.

Dar chiar aşa, de ce se convertesc doar creditele în franci elveţieni, localizate la câteva bănci, şi nu toate împrumuturile în valută, fiindcă importantă e vendeta?