Bancile au tot interesul sa atraga bani de la oamenii bogati. Dar in loc de asta le cer mai intai actele la control.

Adica, bancherii desi nu-s gardieni fiscali, procurori ori politisti verifica banii sa nu provina cumva din evaziune fiscala, pentru ca daca au o asemenea sursa nu accepta sa se constituie cu ei depozite.

Chiar daca activitate lor de baza e sa atraga economisirile. Nu sa le blocheze conturile clientilor sau sa bage mana in acestea fara sa-i intrebe si sa vireze banii catre Fisc..

Fiindca bancile ar trebui sa serveasca exclusiv interesele actionarilor, nu sa fie portarei ai statului, in dauna actionariatului privat.

 

 

 

 

In fine, intre ceea ce ar trebui sa faca bancile si ceea ce fac e cale lunga. Haideti sa vedem.

Daca nu poti sa-ti achiti - pe fondul crizei - datoriile catre Fisc sau catre creditori privati precum banci, IFN-uri, firme de telefonie, utilitati sau alti furnizori de bunuri si servicii, risti sa fii executat silit.

In cazul datoriilor catre stat, Administratia Nationala de Administrare Fiscala -ANAF- iti poate bloca imediat contul din banca, pana in momentul achitarii sumelor pretinse.

In situatia restantelor catre firmele private, recuperarea datoriilor se face prin intermediul unui executor judecatoresc, care este abilitat sa-ti puna poprire pe conturile bancare.

 

 

 

 

Procedura este urmatoarea: creditorul la care ai datorii se adreseaza unui executor judecatoresc, care la randul sau trimite bancii ordinul privind poprirea contului, caz in care banca devine, conform jargonului juridic, “tert poprit”.

Cu alte cuvinte, banca trebuie sa se supuna ordinul executorului si sa blocheze banii din contul bancar, in vederea platii datoriilor.

In acel moment incep problemele: descoperi peste noapte, fara sa fii informat de cineva, ca nu poti plati cu cardul la magazin sau nu mai poti retrage bani de la bancomat.

Prima reactie este sa suni la banca si sa intrebi de ce ti s-a blocat contul si de ce nu ai fost anuntat in prealabil.

Banca iti va raspunde, cum se intampla de obicei, ca nu are obligatia sa te anunte despre poprirea unui cont, aceasta fiind de datoria executorului judecatoresc.

Cele mai mari probleme apar insa atunci cand este blocat un card de salarii, de pensie sau de alocatie pentru copii. Pentru ca legea interzice executorului judecatoresc sa confiste intreaga suma din veniturile de subzistenta, limita fiind de cel mult jumatate din aceste venituri.

Banca va veni cu scuza ca nu stie daca toti banii dintr-un cont provin din salariu sau din pensie, asa incat vei fi nevoit sa iei legatura cu executorul si sa-i dovedesti sursa veniturilor, astfel incat banca sa-ti deblocheze contul ca sa ai cu ce sa traiesti in aceasta luna.

In cazul datoriilor catre stat, cele mai frecvente probleme sunt cele cauzate de necorelarea datelor ANAF cu situatia reala si la zi a situatiei datoriilor si platii acestora.

Astfel, este posibil sa ti se blocheze contul in mod nejustificat, dupa ce ti-ai achitat impozitele si taxele sau in situatia in care este vorba de o datorie calculata eronat.

Administrarea acestor probleme a determinat bancile sa instituie comisioane aferente conturilor poprite, care sunt destul de piperate in unele cazuri, mai ales in privinta conturilor persoanelor juridice.

 

 

 

 

Bancile justifica perceperea acestor taxe speciale prin munca suplimentara depusa in solutionarea si efectuarea acestor tipuri de tranzactii, care necesita un schimb de documentatie si informatii cu autoritatile statului, cu executorii judecatoresti si cu clientii.

Mai mult, bancile practica tarife diferite in functie de tipul de clientela, adica mai mari pentru firme decat pentru persoanele fizice, cu toate ca procedurile privind poprirea conturilor si efectuarea platilor sunt identice in ambele cazuri.

La o comparatie a acestor comisioane practicate de cele mai mari banci, observam ca taxa de poprire sau de plata catre executor a unei sume datorate ajunge si la 100 de lei in cazul UniCredit Tiriac Bank.

In cazul persoanelor fizice, comisionul de infiintare a popririi sau de plata a sumei datorate se situeaza intre 15 si 30 de lei, in functie de banca.

Bancile practica o structura diferite de tarife: in timp ce unele au comision unic de poprire, altele te taxeaza in functie de operatiune, adica pentru infiintarea popririi, pentru plata unei sume datorate si chiar pentru suspendarea popririi.

Iar la aceste comisioane se adauga si cele standard ce se aplica pentru un transfer bancar interbancar, ce variaza intre 3 lei si 5,3 lei, in functie de banca.

Ce se intampla insa daca banca a perceput comisionul, iar ulterior se constata ca poprirea nu ar fi trebuit sa aiba loc? In acest caz, intervin probleme de natura juridica, urmand a se clarifica conditiile in care s-a instituit respectiva poprire, avand in vedere ca banca, dupa cum am precizat mai sus, actioneaza conform legii, in urma ordinelor primite de la executorul judecatoresc sau direct de la ANAF.

Ceea ce inseamna ca un client trebuie sa-si rezolve mai intai problema cu executorul judecatoresc sau ANAF, si abia apoi sa ajunga la banca, aceasta fiind doar un intermediar al platilor pentru datorii, adica un furnizor de servicii de plata.

Chiar daca, in final, se constata ca o plata s-a efectuat nejustificat, din vina ANAF sau a executorului judecatoresc, serviciul de plata a fost efectuat de catre banca, asadar acesteia nu i se poate solicita sa ramburseze comisionul aferent respectivei plati.

In schimb, clientul poate cere sa fie despagubit de catre cel care a dispus in mod gresit plata. Doar in cazul in care banca este cea care a facut gafa, efectuand o plata eronata sau nesolicitata, poate returna contravaloarea taxelor aferente respectivei plati.

 

 

 

 

Recapitulam. Statul ii constrange pe bancherii privati sa fie mai intai gardieni fiscali si abia apoi sa aiba grija de intereselor proprietarilor, desi Fiscul nu apare in actionariatul lor.

Si faptul ca bancile actioneaza in dauna propriilor actionari nu reprezinta singura contradictia.

Desi bancile centrale sunt independente din punct de vedere decizional, bancile comerciale se supun si legislatiei guvernamentale.

Si iata de ce bancherii nu-s doar bancheri – cum rezulta din normele bancilor centrale -, ci si organe de securitate care-si iau clientii la intrebari si le umbla prin conturi cand le ordona Fiscul.

Cu riscul ca acestia sa se enerveze si sa-si directioneze resursele spre “paradisuri” unde nu-s tratati politieneste.

Nicio problema insa, bancile centrale importante, precum Banca Centrala Europeana, cand vad ca banii se refugiaza in state liliputane “fabrica” altii cu ajutorul relaxarii cantitative (quantitative easing – QE), ceea ce depreciaza banii realizati in conditii de productivitate de cei multi, care economisesc.

QE e un obicei deosebit de daunator fiindca ii penalizeaza pe cei care au un comportament sanatos. Se recurge la selectie adversa si hazard moral in loc sa se depolitizeze fiscalitatea ca sa poate iesi economiile din criza.

---

• Ungurii convertesc creditele din franci elvetieni in forinti la cursul...

  < Prev
• Oricine voteaza, oricine ia credit. Pai e bine? Nu e bine! Pam-pam

  Next >