La jumătatea secolului XIX a avut loc o importantă schimbare de paradigmă. Matematica n-a mai fost privită şi folosită ca mijloc de a face calcule, ci ca o modalitate de înțelegere. Şi modificarea de mentalitate asociată postulatului lui Galilei potrivit căruia dacă vrei să înțelegi natura trebuie să îi pricepi limbajul, care-i matematica, abia acum începe să se producă, după ce startul l-a dat, ca de obicei, lumea anglo-americană.

A început să facă masă critică în țările dezvoltate, dar nu la noi. Aici, la noi, sunt luate câteva persoane, numite în posturile ce corespund inteligențelor națiunii și numai ceea ce emit ele trebuie luat în seamă.

Chiar dacă, tematic, analizează problematici ce erau la îndemână cu 10 ani în urmă și chiar au fost supuse atenției opiniei publice de persoane ce nu aveau calitatea de inteligențe naționale și atunci strădania lor a trecut neobservată.

Aşadar, abia după ce aceia cărora casta le dă dreptul să fie inteligențele neamului se prind de anumite chestiuni, oricât ar fi ele de vechi și de mult dezbătute în afara țării, devin importante. Cu 10 sau poate chiar 20 sau 50 de ani întârziere.

Dar nu asta contează, ideea în sine, ci persoana care-i luminează pe ceilalți - eventual prin intermediul presei - fiindcă alte puncte de vedere nu sunt luate în considerare. Din câte se observă, deștepții sunt stabiliți, precum salariul minim, nu-s câștigătorii unui concurs. Poporul poate să primească lumina doar de la inteligenți siguri, persoane de încredere, cu origjne sănătoasă, chiar cu întârziere de ani lumina, pentru că abia atunci s-au prins de unele lucruri deștepții de serviciu. 

În fine, am mai spus şi cu altă ocazie că în România contează persoana care critică sau laudă ceva, nu argumentele. Când pe aceeași temă se exprimă cineva care nu se află pe lista "oficială" de partizani sau dușmani ai unei anumite tematici, nimeni nu îi acordă atenție. Ceea ce arată un mediu politizat până la cele mai mici detalii. Şi cum dezbaterea de idei e un simulacru, vorbim, de fapt, doar de bârfă, o cleveteală la nivel național.

• Kuhn vs Popper: Cum gestionăm paradigmele

  < Prev
• Contraperformanţele politicului ne împiedică să ţintim dezechilibrele...

  Next >