Am recitit o știre de la Antena 3, din 5 noiembrie 2011:

“Şoferi, aveţi o nouă provocare în traficul bucureştean. Au început lucrările la linia de metrou care leagă Drumul Taberei de centrul Capitalei. De duminică, traficul de pe traseul şantierului se deviază pentru cel puţin un an, așa că e indicat să alegeţi rute alternative sau să vă înarmaţi cu răbdare. După ce se deviază circulaţia, lucrările încep în forţă. Deja, unii bucureşteni s-au revoltat. Şantierul le blochează locurile de parcare. Noua linie de metrou va putea fi folosită peste 4 ani”. 

La acel moment știu că am făcut și un calcul, dacă între 1975 și 1989 s-au construit 60 km de metrou, într-un ritm de 4,3 km pe an, lucrarea de 6 km începută în 2011 ar fi trebuit să fie gata pe la jumătatea lui 2013. De ce 2015?

Acum suntem însă în 2019! De la anunțul "În 3 ani, aici VA FI stația TA de metrou. În 3 ani de aici vei face 7 minute până în centru" au trecut  peste 7 ani și întrebarea e: Cât costă timpul pierdut? Într-un oraș prost proiectat, după ce li se iau bucureștenilor taxe ca să li se dea metrou, timpul, care-i bani, le e mai mult irosit, ca să devină o certitudine că sărăcesc.

Adică, pe lângă mașinile de gunoi ce ar trebui să lucreze noaptea și frecventele reparații de țevi, circulația mai e îngrădită și de lucrările de la metrou. Obiectiv „strategic” care odată început s-a soldat cu restricționarea traficului, spargerea asfaltului și schimbarea obiceiurilor locuitorilor, care, însă, brusc, s-a oprit o bună bucată de timp.

Concluzia e clară, dacă autorităţile demarează proiecte fără să ştie cât costă, şi cât durează, înseamnă că fac doar calcule politice. Şi văzând care-i problema avem explicaţia pentru lipsa de bun-simţ cu care-s trataţi cei care îşi pierd timpul în trafic, fiindcă asta-i principala însuşire a politicienilor.

Da, dar tocmai pentru că am identificat cauza trebuie responsabilizați cei ce iniţiază proiecte pentru care nu-s pregătiți şi singura certitudine e că încurcă lumea.

• Cât costă lipsa de transparenţă?

  < Prev
• Prea puțini economiști, prea mulți impresioniști

  Next >