Nu mai vreau să mă simt în bănci ca la ANAF sau la Poștă

După cercetări care mi-au luat câteva zile, mi-am dat seama că băncile în România pot fi împărțite în trei mari categorii. În prima grupă intră instituțiile financiare unde nu poți să-ți încarci cardul la fel de ușor cum îl “descarci” când plătești cu el la supermarket, îți achiți facturile de utilități sau călătorești cu metroul. Singura posibilitate s-o faci este să mergi la casierie, unde e coadă, fiindcă la cele mai multe bănci restructurarea a constat în disponibilizarea personalului, care înseamnă, implicit, servicii mai proaste oferite clienților. Parcă băncile au urmat modelul de la Poșta Română, căci și acolo stau oamenii la coadă, însă managementul a bifat reducerea pierderilor.

Dar în această primă grupă intră și bănci care au ghișee automate, unde se pot plăti ratele, însă nu se știe care este secretul de ce nu poate fi alimentat și contul curent, de care e legat cardul de debit. Sau se mai văd instituții de credit ce au bancomate, care sunt prevăzute tehnic cu opțiunea de a-ți alimenta contul, însă sistemul informatic nu permite acest lucru. Așa că oamenii încap tot pe mâna casierilor, după ce, în prealabil, iau și un bon de ordine, ca totul să decurgă cam în spiritul aglomerat de la ghișeele administrației fiscale a sectorului 2, de la Gara Obor, fiindcă și acolo oamenii stau ordonat la coadă, în funcție de numărul de pe bon.

Trecând în revistă că în cazul primei categorii de bănci nu e mare diferență între cozile de la instituțiile de stat, numite Poștă sau administrație locală, haideți să ne uităm ce se întâmplă cu a doua grupă. Aici vedem bănci unde poți să-ți alimentezi cardul de la un dispozitiv automat, și că “roboțelul” nu-ți cere actul de identitate ca să te certe că n-ai venit să-l actualizezi, precum personalul de la ghișeu, dar dacă vrei să verși o anumită sumă în contul respectivei bănci, având card de la alta, nu poți, e nevoie să treci prin cash. Adică, sunt foarte puține bănci care îți permit la POS-ul lor să le virezi bani în cont cu ajutorul produsului alteia.

Și așa ajungem la cea de a treia problemă sau categorie. La băncile la care poți să nu stai la coadă la casierie ca să-ți alimentezi cardul, ai cum să achiți facturi la POS cu un card al altei bănci, dar când dorești să-ți alimentezi un card în valută de la automat, la fel de natural ca pe acela în lei, observi că nu e posibil. Cu excepția puținelor multifuncționale existente tot la casierie ajungi pentru această operațiune. Ceea ce e de neînțeles. Dacă ai alimentat cardul în valută de la casierie poți să faci cu el operațiuni în lei peste tot, contactless sau cu pin, cum fac și străinii cu cardurile lor când vin aici, și noi cu cardurile de lei când mergem la ei, dar fix aceeași operațiune pe partea de încărcare a cardului nu e posibilă, precum cea de descărcare.

În fine, când am scris că băncile îi acuză pe români că n-au cultură financiară fără să le pună suficientă marfă în galantar, și am exemplificat că toate operațiunile pleacă din spot în România, unii bancherii au ținut să-mi replice amical că o tranzacție forward nu e ceva elementar. Iată însă lucruri ce lipsesc, despre care e greu să mi se mai spună că n-ar fi uzuale.

Elementar e să ai un singur produs, un card, cu care să faci toate operațiunile, să plătești inclusiv impozitele la bugetul central, la fel de ușor precum cumperi legume de la hipermarket. Să ai acces cu el și să-ți alimentezi de la un automat bancar conturile curente și de economisiri, indiferent dacă sunt în monedă locală sau în valută. Să nu stai la coadă la casierie, dacă tot și-au dat băncile afară personalul de la ghișeu. Să nu prezinți buletinul, să nu dai semnături, să nu ți se pună nu știu câte ștampile pe o grămadă de hârtii, căci n-ai timp, el este bani.

Iar și mai simplu decât cu cardul e cu telefonul mobil, printr-un simplu touch. Oare ne mai civilizăm și noi o dată?

În Marea Britanie au fost desfiinţate toate casieriile unde se plăteau taxele cu cash, deoarece englezii preferă doar cardul. Tot acolo completarea formularului de taxe e la fel de simplă precum înregistrarea pe Facebook. Nu trebuie să mergi la vreun ghișeu. Doar la primitivii de români la ghișeele ANAF sau ale Poștei tot n-au apărut POS-urile și trebuie să-ți plătești impozitele și amenzile cu sacoșa de bani.