Băncile ar trebui să fie mai mult capitaliste decât sociale

Relatam în urmă cu mai bine de un an, într-un editorial scris într-un cotidian, că am primit un card de debit de la Banca Transilvania, prin curier. Mai aveam unul de la aceeaşi bancă, care făcea acelaşi lucru. El era menit, desigur, să ia locul celui pe care mi-l dorisem, de la Bancpost. Şi întrebarea pe care mi-o pusesem la acel moment era ce voi face când voi avea cinci carduri care fac acelaşi lucru?

Până atunci merită însă să reiau ideea că băncile ar trebui să fie mai mult capitaliste decât sociale, fiindcă, mi se pare că Responsabilitatea Socială Corporativă (CSR) a devenit mai importantă decât core business-ul. Iar dacă-i așa, atunci asistăm la o prelungire a statelor sociale în zonă corporatistă, ceea ce ar sugera un parteneriat împotrivă a ceea ce se numește singură șansa a celor săraci de a-și vinde forță de muncă: piață liberă.

Ca să detaliez, companiile mari se întrec la implementarea de proiecte de CSR şi băncile nu fac deloc excepție. Ba chiar se acordă și premii. Și poate fi vorba de orice, de la lucruri necesare și lăudabile, cum ar fi ajutorarea celor cu adevărat în nevoie, la mofturi de tip plantat copaci sau organizat crosuri și curse cu bicicleta.

Numai că nu asta e menirea lor. E ca și cum corporațiile ar recunoaște cumva că reglementările și întregul aranjament instituțional actual le pune într-o poziție de dominație față de clienți și societate și încearcă să compenseze asta cu gesturi mai mult sau mai puțin formale. E ca și cum ar da șpagă societății pentru ca aceasta să le accepte mai ușor statutul de entități "strategice",too big to fail, salvate ciclic cu bani publici.

Aşadar, e indicat ca băncile să se concentreze pe activităţile specifice și să le lase pe plan secund pe cele suport, strâns legate de marketing.

Iar întrajutoarea socială privată, singura autentică și eficientă, se face altfel, respectând principiul capitalist de bază al diviziunii muncii: înființarea și finanțarea de fundații dedicate, bineînțeles, cu activitate supravegheată atent. Și discret, căci, după cum ne învață Scriptura, "când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta".