Klaus și Balcerowicz

Se întâmpla în iunie 2008, atunci când l-am întrebat pe artizanul terapiei de șoc din Polonia, Leszek Balcerowicz: Autorităţile găsesc câte un pretext global - „Poluarea schimbă clima”, „Tutunul ucide” - pentru a se asigura că cetăţenii nu vor protesta la majorarea taxelor, apoi direcţionează banii strânşi către clienţii politici. Cum comentaţi aprecierea preşedintelui ceh Václav Klaus, potrivit căreia: „Cu cât este mai săracă societatea, cu atât mai brutal se va comporta faţă de natură, iar cu cât este mai bogată, cu atât e valabilă tendinţa inversă”?

Știți ce mi-a răspuns? În primul rând aş vrea să spun că avem nevoie de o dezbatere mult mai rezonabilă asupra stării, perspectivelor şi riscurilor cu care se confruntă în mod real mediul şi clima. Sunt de acord cu domnul Klaus - deşi, poate, n-aş utiliza acelaşi arsenal retoric - atunci când spune că aici avem de-a face cu un nou tip de ideologie. Asta înseamnă că ar trebui să ne ferim să luăm măsuri fără o analiză raţională şi ştiinţifică serioasă, doar pe baza impulsurilor emoţionale. Atunci când adoptăm şi încurajăm proiecte arbitrare, ineficiente din punct de vedere al calculelor cost - beneficiu, doar de dragul ideologiei şi al modei, oamenii vor avea de suferit. De ce? Pentru că atunci când costurile sunt mari, bunăstarea lor va fi afectată. N-ar trebui să permitem emoţiilor şi ideologiei - al cărei vehicul principal sunt emoţiile - să influenţeze şi, la limită, să ia locul analizei raţionale. Și am să vă dau un singur exemplu: biocombustibilii. S-a spus, atât în Statele Unite, cât şi în Uniunea Europeană, că producţia şi consumul de biocombustibili trebuie majorate. S-a dovedit, până la urmă, că asta duce la creşterea preţurilor la alimente, fapt care îi afectează, în primul rând, pe oamenii săraci. Pe lângă asta, s-a mai dovedit şi că tehnologiile de producere a biocombustibililor poluează mediul. În concluzie, decizia de majorare a producţiei de biocombustibili a fost una arbitrară, deloc bazată pe o analiză raţională. Întrebarea este: vor renunţa autorităţile UE la această decizie? Pentru că autorităţile trebuie să-şi fundamenteze deciziile pe analize raţionale, iar dacă greşesc - pentru că, ştiţi, oamenii mai şi greşesc - trebuie obligate să îşi corecteze erorile, cetăţenii trebuie să le ceară asta. Aşa că problema protecţiei mediului are implicaţii mult mai adânci decât lasă să se creadă ideologia. Cum se iau deciziile în UE? Există, ca să spunem aşa, un mecanism de „control al calităţii” acestora?

Sigur, ca de obicei, Klaus e mai tranșant. În cartea sa, „Europe: The Shattering of Illusions”, el susţinea, în urmă cu un deceniu, că „elitele politice au ştiut întotdeauna că trecerea în procesul decizional de la nivel naţional la nivel supranaţional slăbeşte mecanismele democratice tradiţionale (care sunt inseparabile de existenţa statului-naţiune), iar acest lucru creşte puterea lor într-un mod radical”. Klaus sublinia că „autorii conceptului de integrare europeană au reuşit să scurtcircuiteze minţile oamenilor, făcând o legătură între naţionalismul agresiv al lui Hitler şi statul-naţiune tradiţional, ceea ce pune în discuţie existenţa statelor naţionale, în general”.