Cum îți pune statul embargo pe noroc

Norocul cu sinonimele soartă, ursită, destin reprezintă potrivit dicționarului explicativ o întâmplare neașteptată sau un concurs de împrejurări favorabile, ce asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe. Lui, norocului, i se mai poate spune și șansă sau baftă, ultimul termen preluat din țigănește, care l-a adoptat, la rândul său, din limba turcă: baht.

Problema este însă că indiferent cum e definit norocul, care el, în sine, e slav - naroku, nu turco-țigănesc ca bafta, important e că statul se opune predestinării la tineri. Adică, degeaba ești înzestrat cu noroc, pentru că îţi e interzis legal să pariezi dacă nu ai 18 ani împliniți. Sau, altfel spus, intervenția etatistă anulează o parte din noroc, între momentul când înveți să scrii să completezi buletinele de pariuri, la 7 ani - când ai deja și o bună bază de acasă și vârsta de 18 ani, înainte de care nu poți achiziționa băuturi alcoolice și conduce automobilul tatălui.

În acest fel, multor persoane, defavorizate, le este refuzată de către stat șansa de a ieși din sărăcie, pentru că deși sunt înzestrate cu noroc, trebuie să ajungă la vârsta de 18 ani ca să pună capăt traiului mizer. Ba mai mult, statul vrea să învețe poporul laș, din moment ce norocul e de partea celor curajoși, dar care, dacă n-au vârsta, sunt de facto incluși în pătura obedientă și mediocră.

Ca să conchidem, statul se opune precocității norocului, ceea ce constituie un nou exemplu de cât de păgubos este. În schimb ar dori să-i taxeze pe cei care dezleagă cununii și resuscitează organe flasce, împreună cu impozitarea celor care le cântă la ureche celor ce sunt capabili să ghicească cât e statul de prost gestionat.