În apărarea celor 1%

Îmi place cum începe cartea „Minighidul investițiilor cu capital de risc (venture capital). Cum să susținem creșterea economică și portofoliile de investiții”, scrisă de Louis C. Gerken și Wesley A. Whittaker. În debutul lucrării, autorii evocă protestele „Occupy Wall Street” din 2012 și remarcă disonanța în care se aflau organizatorii și participanții acestora:

„Întregul protest fusese conceput, coordonat și atent documentat prin intermediul diverselor rețele sociale, de la Tumblr la Skype, Facebook sau Twitter. Protestele erau filmate folosind iPhone-uri Apple și camere de pe telefoane Android. Protestatarii își păstrau nivelul de energie ridicat consumând Red Bull și mâncând batoane LUNA. Umpleau parcul Zucotti de corturi instant din nylon de la Ozark Trail, dormeau în saci de dormit North Face, se încălzeau la radiatoare Coleman și beau latte-uri de la Starbucks. Donațiile pentru hrănirea și susținerea protestatarilor implicați pe termen lung erau strânse prin intermediul KickStarter. Indiferent cât de informați și progresiști se credeau cei 99%, această mulțime nemulțumită și lipsită de concentrare părea să ignore faptul că, dacă n-ar fi fost capitalismul, niciuna dintre resursele pe care se bazau pentru a-și alimenta indignarea n-ar fi existat. Acest exercițiu global de democrație politică a fost făcut posibil doar de către democrația economică permisă de capitalismul practicat în America începând din ultima jumătate a secolului XX”.

„Fiecare dintre companiile reprezentate de nenumăratele logouri și sigle vizibile în mulțimea de protestatari au beneficiat, la începuturi, de o infuzie de capital de la investitori privați care au văzut un potențial imens și și-au asumat riscul financiar de a finanța respectiva tehnologie, respectivul produs sau serviciu, ajungând până la urmă să susțină eficiența mișcării și confortul protestatarilor. Rentabilitatea acelei investiții s-a datorat unei munci asidue, maximizării resurselor disponibile, percepției publicului cu privire la un schimb corect de valori și, da, norocului".

Cartea prezintă poveștile mai multor astfel de investitori și, totodată, schițează câteva indicații pentru procesul de investire cu capital de risc, de la stabilirea criteriilor de investire până la monetizarea investițiilor efectuate. Nu există rețete, există, în schimb, exemple din care se poate învăța:

„Experții în capital de risc care își petrec timpul căutând oportunități de investiții în campusurile universităților sunt răsplătiți uneori cu rezultate fabuloase. În toamna anului 1998, un profesor de informatică, Jeffrey Ullman, i-a prezentat pe doi dintre studenții săi, Sergey Brin și Larry Page, investitorului Netscape pe nume Kavitark Ram Shriram, în timp ce acesta era într-o vizită la Universitatea Stanford. Investiția inițială de 250.000 de dolari a lui Shriram în Google l-a adus pe lista realizată de revista Forbes a celor mai bogați 400 de oameni din America, cu o avere netă de peste 1,75 miliarde de dolari”.