Cheltuielile românilor cu impozitele și taxele cresc cu un ritm dublu față de cel al prețurilor de consum la care suntem “campioni”!

Veniturile populației cresc, dar, ca de obicei, nu aflăm nimic legat de cheltuieli.

La prima vedere, dacă se compară cheltuielile cu impozitele, contribuțiile, cotizațiile și taxele în trimestrul IV 2023 se observă că au o pondere de 31,7% din totalul cheltuielilor românilor, față de 31,9% în trimestrul anterior.

La fel a fost "livrat" și deficitul bugetar ca procentaj din PIB: 5,68% în 2023, comparativ cu 5,76% în 2022. Chiar dacă în cifre absolute e mai mare cu 9 miliarde de lei. Și suntem o țară în deficit bugetar excesiv!

Și la nivelul cheltuielilor cu impozitele, contribuțiile, cotizațiile și taxele, dacă trecem de prima impresie, și avem grijă să raportăm 2.064 de lei pe gospodărie - Vai! Fondul principal al limbii române este latin, dar tocmai acest termen vine de la slavul "господар"! - la familia medie de 2,5 persoane, rezultă cheltuieli cu impozitele și taxele de 825 lei lunar pe persoană

Mai departe, dacă luăm și comparăm respectivele costuri fiscale cu cele de 725 de lei din perioada corespunzătoare a anului 2022, se remarcă o creștere de aproape 14%!

Așadar, cheltuielile românilor cu taxele și impozitele s-au majorat la finele anului trecut cu 14%, peste ceea ce numim uzual rata inflației, de 6,61% în decembrie sau de 7,13% - media trimestrului IV 2023, ori cea de 6,61% din prezent IPC și 6,7% IAPC - armonizată cu prețurile de consum europene. Din păcate, această majorare de cheltuieli se plasează și peste inflația din întreaga economie, evidențiată de deflatorul PIB și care s-a găsit la 12,3% în ultimele trei luni ale anului trecut. Sau mai sus decât indicele de preț al cheltuielii de consum a menajelor românești din componența PIB, în avans cu 7,4%.

Da, însă în timp ce prețurile bunurilor de consum se măresc cu circa 7% și ne fac "campionii" Europei, cele ale bunurilor publice, pe care nu le observă mai nimeni, cresc cu 12%, situație văzută atât la nivelul consumului colectiv efectiv al administrațiilor publice (12,2%), cât și al celui individual (11,8%). Asta în contextul în care și prețul investițiilor, care se adaugă la fondurile europene, se "umflă" cu 19% (plus 18,8% - formarea brută de capital)!

Nu e greu de văzut că populația strânge cureaua mai mult sau, de fapt, în locul administratorilor statului, ca să se aplice din nou principiul: "Dacă de la săraci nu luăm, atunci de la cine?!". Dar când vine vorba de banii care alimentează inflația, văzută ca lipsă de eficiență, ca urmare a necorelării veniturilor cu productivitatea - în contextul unor vădite vicii manageriale, se arată cu "tentă" de lup moralist către piața țărănească, nu către banii "politizați", cu care administratorii de stat achiziționează mărfuri!

Iar o astfel de atitudine menține ridicat riscul de reinflamare a inflației, ceea ce blochează reducerea dobânzilor. Cercul vicios e foarte clar: guvernanții vor să se împrumute cât mai ieftin pentru a menține sau chiar a amplifica ritmul cheltuielilor publice, însă chiar acest comportament e cel care împiedică ieftinirea împrumuturilor!