Între 15 și 18 octombrie 2025, Riyadh găzduiește Six Kings Slam, turneu de tenis în afara calendarului ATP. Șase dintre cei mai buni jucători ai lumii, în ordinea clasamentului ATP Race to Turin – Carlos Alcaraz, Jannik Sinner, Novak Djokovic, Alexander Zverev, Taylor Fritz și Stefanos Tsitsipas – concurează într-un format eliminatoriu. Programul: sferturi de finală pe 15 octombrie, semifinalele pe 16, pauză pe 17, iar pe 18 octombrie finala și meciul pentru locul 3.

Premiile sunt fabuloase: fiecare jucător primește 1,5 milioane de dolari pentru participare, iar câștigătorul ajunge la un total de 6 milioane. Turneul marchează intrarea Netflix în transmisiunile sportive live.

Novak Djokovic intră direct în semifinală, unde îl reîntâlnește pe Sinner. La 38 de ani, se află în amurgul unei cariere glorioase. Dar înainte de a analiza sfârșitul, merită să ne întoarcem la început – la copilul sârb din anii ’90, al cărui talent este susținut nu de milioane de dolari, ci de sacrificiile familiei sale.

Anii ’90 în Serbia nu sunt deloc ideali pentru un copil talentat la tenis. Crizele economice și politice transformă viața de zi cu zi într-o luptă pentru supraviețuire, ba chiar în primăvara anului 1999 spațiului fostei Iugoslavii este bombardat: „Aveam 12 ani când încep bombardamentele – fără oprire, zi și noapte, timp de două luni și jumătate.” Visul ca Novak să devină profesionist este greu de atins. Totuși, tatăl său, Srđan Đoković, transformă ambiția într-o misiune concretă, asumând sacrificii financiare și personale greu de imaginat.

Costurile încep devreme. La șase ani, Novak se antrenează regulat, iar familia investește deja sume considerabile, echivalentul a zeci de mii de euro, raportat la veniturile lor limitate. La opt ani, antrenamentele cu antrenori profesioniști, echipamentul și participarea la competiții locale transformă fiecare zi într-o investiție constantă. Estimativ, doar antrenorii costă circa 10.000 de euro pe an, timp de zece ani, iar echipamentul specializat alți 1.500 de euro anual.

Turneele internaționale adaugă costuri uriașe: transport, cazare, taxe de participare. Uneori, un singur turneu în Statele Unite sau Europa ajunge la 20.000 de euro, o sumă aproape imposibil de acoperit din economiile familiei. Srđan se împrumută cu dobânzi mari, asumându-și riscuri financiare enorme pentru ca Novak să poată concura.

Dacă adunăm toate cheltuielile – antrenamente, echipament, turnee, transport și dobânzi – ajungem la sume estimate între 360.000 și 600.000 de euro, poate chiar spre un milion, dacă includem și costurile neprevăzute. Dominic Thiem subliniază că tenisul este „un sport extrem de costisitor”, unde fiecare pas înainte necesită resurse financiare masive. Fără sprijin constant și investiții considerabile, performanța în tenis la nivel mondial este aproape imposibilă.

Drumul lui Novak este mai dificil decât al multor colegi de generație și chiar al altor mari jucători contemporani precum Roger Federer, Rafael Nadal sau Andy Murray. În timp ce aceștia beneficiază de infrastructură solidă, sprijin al federațiilor și academii renumite în Elveția, Spania sau Marea Britanie, Djokovic trebuie să lupte cu instabilitatea politică și economică a Serbiei, să facă față lipsurilor materiale și să se bazeze aproape exclusiv pe resursele proprii ale familiei.

Totuși, în anii de formare, Novak are parte de un moment favorabil. Câștigă trei meciuri de calificare și primul tur pe tabloul principal la turneul de la București din 2004, oprindu-se în runda a doua după ce îi ia lui David Ferrer un set. Are 17 ani și debutează în circuitul ATP. Pentru tânărul sârb, biletul de intrare în circuitul profesionist este o fereastră deschisă către lume. Se vehiculează că Djokovic face naveta între Serbia și România pentru a se antrena într-un loc unde tenisul este mai ieftin.

Novak nu este singurul talent al generației sale. O tânără din Belgradul natal, cu care copilărește, ajunge numărul 1 mondial în tenisul feminin: Ana Ivanovic. La fel ca o altă jucătoare din capitala Serbiei, cu care Ivanovic își dispută fotoliul de lider, Jelena Janković.

Nole nu e doar un copil talentat; ci unul foarte disciplinat și avid de progres. În timp ce alții de vârsta lui se joacă, el analizează jocul adversarilor. Dijana și Srđan Đoković își reorganizează viața, renunță la vacanțe, își mută domiciliul și sacrifică confortul personal. Fiecare euro investit reprezintă o miză pe viitor. Dar banii nu sunt suficienți fără talent și inteligență strategică. Novak învață să citească jocul, să anticipeze adversarii și să-și gestioneze mentalul. Reziliența dobândită în Serbia anilor ’90 îi oferă un avantaj competitiv: capacitatea de a transforma obstacolele în oportunități. Ba chiar putem vorbi de antifragilitate, în termenii lui Taleb!

După experiența de la București, la 18 ani, Djokovic începe să câștige premii semnificative, demonstrând că investiția părintească, combinată cu talent și disciplină, produce rezultate. Povestea lui rămâne în mod tradițional o „afacere de familie”, ca firme celebre de tip Donnay – simbolul unei epoci în care sportul este un atelier domestic al performanței. Donnay, compania belgiană care produce rachetele lui Björn Borg, este și ea o firmă de familie. Spre deosebire de familia Djokovic însă, nu reușește să se adapteze la piața de capital. Totuși faptul că rămâne blocată în rachetele de lemn, când Borg se retrage, e doar o poveste. Sampras spune că juca inițial cu Donnay, „aceeași cu racheta pe care o folosesc întreaga mea carieră, Wilson Pro Staff 85 Graphite cu un cap de 85 sq in”. Probabil că se referă la Donnay CGX 25, care e din grafit, nu din lemn.Și Andre Agassi folosea Donnay Pro One înainte de Head Radical Tour. Din asta ar trebui să se înțeleagă nu că belgienii de la Donnay – cei care au produs revoluția rachetelor de tenis – i-au inspirat pe americanii de la Wilson, care au dat apoi Pro Staff-ul 6.0 al lui Sampras și lui Roger Federer, ci cât de importante sunt piața și managementul capitalului.

Această paralelă ridică o întrebare: dacă tenisul este un sport de capital, de ce să nu intre piața de capital în joc? De ce să nu fie o carieră susținută de investitori, precum un start-up de talent? În loc ca părinții să se împrumute, fonduri specializate ar putea finanța tineri jucători, împărțind riscurile și beneficiile. Dominic Thiem are dreptate când sugerează că tenisul este prea scump pentru a depinde doar de familie. Într-un model de finanțare deschis, performanța devine un bun investițional, nu un pariu izolat. Ar fi o democratizare a potențialului uman, o bursă a viitorului.

Dar orice piață are volatilitate. Ce se întâmplă când „activul” – corpul jucătorului – se depreciază? Del Potro este exemplul tragic al unei investiții biologice care nu se mai amortizează: genunchii îi distrug cariera exact când valoarea de piață este maximă. Dominic Thiem, campion de Grand Slam, trece prin același scenariu. Accidentarea la încheietură îi reduce randamentul la zero. Chiar Andy Murray și Rafael Nadal ar mai fi vrut să joace "instigați" de modelul Djokovic. În tenis, uzura corpului este riscul sistemic. Când corpul cedează, tot portofoliul se prăbușește.

Astăzi, Novak Djokovic nu doar că a confirmat statutul de campion mondial, dar continuă să reinvestească în tinerii talentați din Serbia, cum este cazul lui Hamad Medjedović, acoperind integral cheltuielile pentru formarea lor. Povestea lui Djokovic nu este doar despre tenis; e despre economia personală aplicată la cel mai înalt nivel, dar și despre cum ar putea fi reinventat modelul de finanțare al talentului prin mecanisme mai largi, inspirate de piața de capital.

Sacrificiile financiare ale familiei, combinate cu talentul, disciplina și inteligența strategică a jucătorului, arată cum investiția în capitalul uman poate transforma orice obstacol în oportunitate și orice sacrificiu în succes. Doar că, spre deosebire de o companie, omul nu are posibilitatea de a emite acțiuni noi atunci când corpul obosește. Aici se termină economia și începe legenda.

• Inflația vizibilă și autoconsumul invizibil: de ce se manifestă...

  < Prev
• Distrugerea creatoare: între Schumpeter și Nobel

  Next >