Dacă petrolul se ieftinește, dar benzina se scumpește, statul central își face simțită prezența încă din prima zi a anului. Asta spune două lucruri esențiale: cine întreține inflația și de ce ea nu e un fenomen monetar.

Administrația centrală apelează la cei mai disciplinați agenți fiscali pe care îi are – benzinăriile – iar încasarea se face la sursă. Ocazie bună să-l cităm pe Gustave Le Bon: un impozit indirect, chiar exorbitant, va fi întotdeauna acceptat de mase. Extras zilnic din consum, în fracțiuni infime, nu stânjenește obișnuințele și impresionează prea puțin.

Inflația se întreține prin taxe indirecte, accize, timing fiscal și prin decizia politică de a captura orice relaxare de preț. Benzina e exemplul didactic perfect: prețul scade global, statul absoarbe local. Inflația nu e doar tolerată. E administrată.

Contrastul apare la nivel local. Aici nu mai vorbim de eficiență rece, ci de dezorientare. „De ce nu apare azi, 2 ianuarie 2026, suma de plată pe ghișeul.ro?” Pentru că sistemul informatic al instituției care primește plata online este „momentan indisponibil”.

Contribuabilul vrea să plătească. Statul local nu e pregătit să încaseze. Mesajul implicit e: „Stai puțin…”. Nu e o simplă scăpare tehnică. E un eșec de organizare.

Raportul de forță rămâne același. Statul are putere coercitivă, penalități, executare silită. Tu ai bună-credință, dorința de a plăti și un termen limită. Când cel cu forța nu e în stare să încaseze, situația devine ridicolă. Instituțional, vorbim de amatorism.

Nu e o scuză că „așa se face peste tot”. Argumentul administrativ – hotărâri, soft, proceduri – e explicație, nu justificare. Un aparat public matur funcționează previzibil. Nu improvizează și nu tratează începutul anului fiscal ca pe o surpriză.

Ironia supremă e dublul standard. Statul local poate întârzia fără consecințe. Tu nu.

Dacă tu ai întârzia cu plata:
– apar penalități;
– vin somații;
– urmează popriri.

Când statul întârzie, nu i se întâmplă nimic.

Nu e o problemă tehnică. E un dublu standard instituționalizat, în care obligația e strictă doar într-o singură direcție.

Concluzia onestă e simplă. Nu e un capăt de țară: în cele din urmă vei putea plăti la timp. Dar faptul că vrei să plătești și nu ești lăsat spune ceva esențial despre administrația locală: nu e orientată spre contribuabil și funcționează inertial, reacționând abia după ce problema apare.

Restul sunt detalii tehnice. Esențialul e altul: administrația locală nu doar că nu e în stare să încaseze eficient, dar depinde structural de redistribuirea centrală – din impozitul pe salariu, din TVA – în timp ce pretinde disciplină absolută de la cei care o finanțează.

• 2026 nu începe în ianuarie. Începe cu întârziere.

  < Prev
• Suntem în plină cură de reeducare - Bun venit printre maimuțe!

  Next >