Mi- a atras atenţia un nou text scris de o persoană care are, de regulă, opinii politice îmbrăcate în haine economice sumare. Autorul a enunţat ideea că e nevoie ca instituţiile statului să nu-şi stabilească singure obiectivele. Dar, în sumaritatea exerciţiului de gândire, nu a mers mai departe, încât să spună că instituţiile statului, prin politicile capacitate - structurale, fiscale şi monetare -, e necesar să acţioneze conjugat. Şi să fie ajustate în funcţie de perfomanţa fiecărei instituţii ce gestionează respectivele politici.

Deşi, personajului i s-a părut îndestulător un atac la o instituţie, perspectiva poate fi mult mai largă, pornind de la ideea că evoluţia economică e determinată de politica structurală, consolidată de cea fiscală şi primeşte orizont de timp de la politica monetară. Nu în ultimul rând merită menţionat că neglijarea legislaţiei româneşti şi compararea cu modul în care funcţionează un protectorat aduce atingere ordinii de drept de la noi.

Mergând mai departe, ceea ce are nevoie România e elaborarea unor programe multianuale în care componenta structurală să funcţioneze pe baza unor direcţii de dezvoltare ce pot induce avantaj comparativ în relaţia cu alte ţări. O fiscalitate care să pemită accesarea investiţiilor străine. Şi politici monetare menite să acomodeze manifestarea primelor două, dacă pe seama orizontului de timp acordat acestea pot performa.

În continuare, trebuie să ne concentrăm, strict economic, pe interesele pe care le are România, în intenţia de a adopta moneda euro. Iar până când optica se va îndrepta în această direcţie, e de preferat ca abordările politice ascunse în veşminte economice să lipsească. Pentru că aceia care le “produc” nu aduc niciun beneficiu real societăţii, ci doar manipulează în vederea satisfacerii unor interese personale şi de grup. 

• Lipsa de răspundere generează amenzi

  < Prev
• Banca centrală trebuie să prevină riscul european al dării în plată,...

  Next >