Am mai scris de eroarea comisă de cancelarul german Angela Merkel de a-i chema pe sirieni în Europa. Şi am vorbit tot atunci şi de Brexit. Decizia britanicilor de a părăsi sau nu spaţiul comunitar nu trebuie să aibă ca şi componentă prostul management din chestiunea refugiaţilor.

Mai nou, Ungaria şi Polonia s-au opus iniţiativei de a impune o taxă de 250.000 de euro pentru fiecare refugiat pe care-l refuză. Niciun stat UE nu-i dă această sumă unui şomer provenit din rândul propriilor cetăţeni. De ce trebuie să fie plătiţi aceşti bani în contul cuiva pe care ţările menţionate nu l-au chemat? Ce se întâmplă, e necesar să se achite o taxă de protecţie unei organizaţii mafiote? Germania are 800.000 de refugiaţi şi vrea să facă cumva să-şi scoată banii?

În fine, dacă refuzi refugiatul, plăteşti 250.000 de euro, dar dacă îl accepţi primeşti ceva? Şi această discuţie se poartă în contextul în care statele UE n-au avut nicio înţelegere prealabilă. Au fost nişte declaraţii ce au provocat o migraţie agresivă urmată de altele ce au încercat să o oprească. După care se vede că se lasă cu amenzi pentru cine refuză. Deşi cel care a lansat invitaţia către refugiaţi nu s-a consultat nu nimeni.

Şi de unde a rezultat acest prag de 250.000? Zici că e ca la salariul minim. De ce nu 223.222 de euro pe cap de refugiat sau 249.999,99 ca la hipermarket?!

Dacă  decizia greşită ar fi aparţinut uni lider din Statele Unite ar fi avut oare politicenii de acolo neobrăzarea să spună că e o hotărâre prin care se pot da amenzi, fără să aducă nicio justificare? Puţin probabil. Doar în Europa e posibil să fie penalizaţi unii, fiindcă le-au ieşit unor conducători nişte cuvinte prin gură, fără să le treacă prin creier.  

• Încrederea are legătură cu raţiunea sau cu emoţia?

  < Prev
• E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune

  Next >