Politicul se plânge că este persecutat. Când nu va mai fi? Atunci când partidele vor funcționa pe baza unor doctrine, atât politice, cât și economice.

Până atunci se observă însă că toate formațiunile politice se prevalează de faptul România e un stat social. Indiferent că se autointitulează ca fiind de stânga sau de dreapta, partidele recurg la această sintagmă pentru a avea inițiativă legislativă.

Iată de ce nu se poate discuta nici de doctrine, nici de partide, ci doar de grupuri de interese. Fiindcă, reiterez, cei ce își zic politicieni enunță la unison că România este un stat social. Afirmă că doresc să pună în aplicare această prevedere constituțională, care le permite să facă hazard moral și selecție adversă ca să-și poată satisface interesele.

Având în vedere cele spuse până acum nu e prea greu de văzut că niște formațiuni care nu sunt unite de ideologie seamănă mai mult cu niște structuri mafiote decât cu niște organizații politice. Nu e ca în trecut când persoanele care împărtăşeau idei similare despre o problemă cooperau, iar acest fapt purta numele de partid. Discursurile politice şi editorialele din ziare erau menite să convingă. Şi erau puţine motive pentru a crede că cineva nu putea s-o facă dacă poziţia sa era corectă şi ideile sale sănătoase. Acesta era punctul de vedere adoptat de către cei ce scriau regulile constituţionale la începutul secolului XIX.

În momentul de față, din păcate, situația e radical diferită de cea văzută pe vremea “părinților” Eugeniu Carada și I.C. Brătianu. Ei au pornit de la idealuri, pe când în prezent vedem doar interese personale și de grup, chiar dacă partidele poartă aceeași denumire.

Acestea sunt prezentate sforăitor ca fiind interes național ca în vremea Brătienilor, însă, în realitate, este un simplu exercițiu de marketing. 

• Riscuri sistemice: actualul management şi legislaţia

  < Prev
• Adrian Severin sugerează să se predea hoția în școli

  Next >