Petrolul nu se mai vinde cu 20 de dolari/baril ca în 2004 şi nici aurul cu 400 de dolari uncia. În 13 ani, preţul ţiţeiului s-a dublat, iar cel al metalului galben - fost etalon monetar -  s-a triplat. În general, astfel de fenomene se corelează cu majorarea sporului natural, care permite mărirea economisirii şi a cantităţii de capital, ceea ce îmbunătăţeşte indicii bursieri.

Dacă aruncăm o privire,  populaţia a crescut şi în paralel cu ea şi piaţa de capital, însă dinamica preţului metalului preţios a devansat-o net, după cum se poate observa şi la principala materie primă energetică. Asta cu precizarea că nu discutăm de niveluri de top, ci de valoarea din 2017 faţă de cea din 2004.

În aceste condiţii trebuie musai să aducem în discuţie relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE), fiindcă scumpirea aurului cu ea are legătură. Dar QE a avut loc în paralel cu mărirea poverii fiscale şi iată şi explicaţia pentru care a explodat şi preţul carburanţilor. 

Un obscur profesor, care a analizat matematica haosului, a discutat într-o carte de atractori stranii şi a evocat concepte cum ar fi sursele (izvoarele), şeile şi concentratorii. Acestea sunt prezentate cu desene ca să poată atinge orice nivel de înţelegere.

Se pare însă că politicienii nu pot atinge nivelul pentru profani, cărora le e destinată cartea. Ei au proclamat aritmetica regina matematicii, pentru că orice algoritm politic o are la bază.

S-ar putea ca în această zonă să se găsească răspunsurile care să explice cum au evoluat indicii bursieri, preţul aurului şi cel al petrolului. Pentru că atât timp cât politicul stabileşte cine e regina matematicii e posibil să ne confruntăm cu nişte limitări artificiale ale gândirii impuse de semidoctism. Mai pe şleau spus, chiar de  lipsa reală de educaţie a celor ce fac politică.

• Numai cine nu plătește mai și greșește

  < Prev
• Ținta atacurilor de la Londra a fost Brexitul

  Next >