Piața de capital arată cât de puțin capitalistă e România

Știți cum ne dăm seama cât de puțin capitalistă este Româmia? Simplu, după atitudinea față de piața de capital. Atunci când sunt întrebați de ce nu-s cotate la bursă cele mai multe bănci românești, așa cum se întâmpla în perioada interbelică, bancherii răspund că instituțiile pe care le conduc sunt membre ale unui grup internațional, cu banca-mamă listată. Asta și-n situația în care entitatea de bază nu le poate oferi suficient capital, cum a fost cazul băncilor cu acționariat elen, care n-au apelat la Bursa de Valori, ci tot la investitorii strategici. Așa cum s-a privatizat întreaga economie românească, cu riscul ca în absența listării să nu aibă niciun indiciu asupra valorii de piață a business-ului!

Haideți însă să ne întoarcem la păcatul originar, atunci când moștenirea unei economii decapitalizate după decizia lui Ceaușescu de a lichida datoria externă ar fi trebuit să-i determine pe decidenți să atragă capital din exterior. Dacă politicul n-a dorit asta și a decretat “Nu ne vindem țara!”, atunci era nevoie ca investițiile să fi capacitate, ca în perioada “Prin noi înșine”, măcar prin intermediul pieței de capital.

Din păcate, nu așa s-a întâmplat și în loc să fie atrași de bunăvoie banii gestionarilor, chelnerilor și hotelierilor ce prinseseră un pic de cheag în comunism, cu ajutorul bursei, le-au fost luați cu japca cu forma de taxare implicită numită inflație.

De fapt, în istoria ultimilor o sută de ani, sunt trei perioade cu inflaţie ridicată care au venit pe fondul decapitalizării. Cea de după primul război mondial, când ţara s-a mărit, urmată de aceea de la începutul crizei din anii ’30 - când străinii ne-au spus că ne dau capital, dacă mai întâi ne punem finanţele în ordine, şi atunci preţul aurului din etalon a crescut foarte mult - şi perioada de la începutul anilor ’90, în care oamenii politici au încercat să nu scape controlul asupra economiei, cam cum s-a văzut în Rusia.

Așadar, micimea pieței de capital indică exact subdezvoltarea capitalismului de la noi. Capitaliștii n-au fost creați cu instrumente de piață și alocarea rațională a resurselor, astfel încât să se impună cei mai buni, ci desemnați via inflație, a schemelor Ponzi denumite Caritas sau FNI și a colectei de certificate prin care s-a încercat privatizarea în masă.

Iar pentru că au devenit în acest fel “capitaliști”, lor le-au lipsit educația antreprenorială și un autentic spirit de a întreprinde care să-i oprească să deturneze capitalul redirecționat către ei cu inflația în simboluri ale "împlinirii" lor: proprietăți imobiliare și mașini de statut.

În continuare, în loc să lucreze cu instrumente capitaliste adecvate, întreprinzătorii fac hedging din buzunarul consumatorului final și mai procură și ceva venituri statului. Este cazul furnizorilor de utilități ale căror repere evoluează altfel decât se vede pe piețele capitaliste din afară. Și dacă se apucă cineva să pună indexul pe această chestiune i se replică repede că avem accize mici față de suprafiscalizata Danemarcă. N-ar da nimeni exemplul Marii Britanie, țară care are și ea resurse energetice semnificative...

Pornisem de la ideea că piața de capital arată cât de puțin capitalistă e România. Funcționarea cu jumătăți de măsură a capitalismului nu evidențiază că e falimentar, ci că a fost prost implementat. Nu poți să-l “edifici” cu instituții care funcționează socialist și personal politizat. Asta face doar să pară că am vorbi de capitalism și, în realitate, este tot socialism. Exact așa cum scrie în Constituție, că România e un stat social, “teză” îmbrățișată de toate partidele.

Și în capitalism poate să existe planificare, dar care să acționeze ca stimul, nu ca inhibitor. Economia trebuie lăsată să funcționeze liber și doar când direcția nu este satisfăcătoare să vină restricțiile. Nu se poate să nu fie mers niciodată pe mâna economiei de piață, dar să spui că nu-i bună. Cea mai clară dovadă e aceea că avem prețuri administrate și n-aveam capital. Nici măcar ca-n perioada protecționistă interbelică, când investitorii străini nu erau buni fiindcă voiau să pună mâna pe companiile românești, dar măcar banii românilor deveneau capital prin intermediul bursei.