De la clauze abuzive la sentinte si legi abuzive

Recent, Tribunalul Galati a dat prima sentinta irevocabila, intr-un proces dintre o banca si un debitor, pe clauze abuzive, potrivit careia un credit contractat in franci elvetieni trebuie convertit in lei, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, curs la care se adauga o majorare de 10%.

Argumentul instantei a fost ca in contractul de credit se afla o clauza care stipuleaza ca debitorul are posibilitatea de a solicita aceasta transformare daca cursul valutar se apreziaza cu 10% fata de momentul contractarii creditului.

De retinut ca debitorul care a dat banca in judecata nu a cerut catusi de putin acest lucru, respectiv convertirea in lei a imprumutului denominat in franci elvetieni.

Tot ce a solicitat (si a si obtinut) respectivul client a fost eliminarea comisionului de risc, precum si restituirea sumelor platite pana atunci in baza comisionului de risc, declarat abuziv.

In iunie, Tribunalul Botosani a decis ca un client al BCR sa nu mai plateasca dobanda la credit, dupa ce instanta a gasit clauze abuzive in contractul sau de imprumut ipotecar.

Argumentul? Definirea de catre banca a modalitatii de calcul al dobanzii variabile a creditului, precum si impunerea unui comision de administrare, au fost considerate abuzive.

Clientul reclamant este un fost judecator, dar sa spunem ca asta n-are nici o importanta.

Mai mult, in acest moment, pe circuitul parlamentar se afla doua proiecte de lege care vizeaza impunerea obligativitatii, pentru banci, de a accepta convertirea contractelor de credit in moneda straina, inclusiv a celor aflate in derulare, in moneda locala, la solicitarea celor care au facut imprumuturi, fara comisioane, fara costuri aditionale sau garantii suplimentare.

Unul dintre aceste proiecte prevede ca persoanele cu credite ipotecare luate in valuta ar putea sa le converteasca in lei la cursul valutar de la data contractarii creditului.

Aici nu mai poate fi vorba de eliminarea unor clauze ascunse si/sau abuzive, prin care debitorii bancilor erau pusi in dezavantaj. Impunerea anumitor costuri sau clauze, mai ales atunci cand se face in mod transparent, poate fi considerata abuziva. O anumita modalitate de a calcula dobanda variabila a unui credit poate fi considerata abuziva si, in consecinta, condamnata si eliminata. Este insa un abuz in sens contrar sa elimini cu totul, ca atare, dobanda atasata unui credit.

La fel, s-au intalnit o sumedenie de clauze abuzive legate de creditele in valuta. Este insa la fel de abuziv sa elimini cu totul, printr-o masura administrativa, riscul valutar din cadrul unui contract de credit. Aici nu poate fi vorba nici macar de decalajul de informare si cultura financiara dintre banca si client. Este ceva mult prea elementar faptul ca raportul de schimb dintre doua monede fluctueaza.

Nimeni n-a sustinut vreodata contrariul, nici macar bancile care, in perioada de boom economic, au avut tot interesul sa le spuna potentialilor clienti ca cursul leului fata de francul elvetian este stabil. Stabil, nu fix. Abuzurile bancilor fata de clienti nu pot fi reparate prin abuzuri similare impotriva bancilor.

Problema este ca Romania incepe sa semene cu Ungaria si, de data asta, nu e nimic flatant in aceasta comparatie.

In 2011, guvernul de la Budapesta aobligat bancile sa converteasca imprumuturi in valuta, majoritatea in franci elvetieni, in credite in forinti, dupa ce clientii au avut dificultati sa ramburseze datoriile, din 2008, din cauza deprecierii monedei ungare, cursul de schimb al conversiei fiind impus de stat la un nivel aflat sub cel al pietei.

Banca centrala a Ungariei estima pierderile bancilor legate de aceasta convertire la peste 900 de miliarde de forinti (2,85 miliarde euro). Insa trebuie retinut ca, in cele din urma, tot la clientii buni-platnici ai bancilor se va trece nota de plata a acestor pierderi.

Asta pentru ca institutiile de credit vor incerca sa-si acopere aceste goluri taxandu-i mai aspru pe acesti clienti.