Reducerea TVA va combate evaziunea mai eficient decât războiul administrativ împotriva cash-ului

Măsurile administrative de reducere a plăților cash s-au dovedit un eșec pe care nimeni nu și-l asumă. Pentru că după restricționarea valorii acestora la nivelul populației și companiilor nu doar că numerarul în circulație n-a scăzut, ci și-a accelerat creșterea.

Dacă ne uităm pe ultimele 12 luni pentru care avem date, observăm că numerarul s-a majorat cu 6,3% în intervalul noiembrie 2014 – aprilie 2015, pentru a se mări cu peste 10% după 9 mai (și până pe noiembrie 2015), atunci când a intrat în vigoare legea de limitare a plăților cash.

Iar creșterea numerarului în afara sistemului bancar intervine în situația în care datele statistice de pe site-ul băncii centrale arată utilizarea mai intensă a instrumentelor fără numerar (mai multe carduri emise, introduse în mai multe POS-uri). E drept că la ANAF și în alte zone unde statul acționează ca un monopol continuă să se plătească tot cu sacoșa de bani. Ce contează că în Marea Britanie, de pildă, s-au desființat casierile unde taxele se achitau cu cash?! La noi se poate plăti doar cu bani gheață! Ceea ce face ca sectorul privat să funcționeze după anumite reguli, restrictive, dar care nu-s valabile și pentru autoritățile statului. De aceea suntem printre cei mai primitivi din Uniunea Europeană, pentru că avem un stat discreționar.

Apropo însă de situația din UE, în zona euro cu tot cu ex-comuniștii de slovaci, sloveni și baltici integrați, numerarul în afara sistemului bancar reprezintă sub 10% din total masei bănești (M3). La noi, cash-ul constituie aproape 17% din M3, după ce în decembrie 2013 se plasa la 14,4%.

Da, dar de atunci s-a supraccizat benzina și s-a taxat proprietatea companiilor. După care, când statul a văzut că nu mai încasează, cei de la ANAF Antifraudă - reprezentanții, reiterez, ai instituției ce se luptă cu economia subterană fără să aibă POS-uri la propriile casierii - au făcut prăpăd printre comercianți, au organizat tombole pentru a stimula populația să ceară bon fiscal, s-au redus prin legislație plățile cash și s-a intoxicat populația la tv cu reclame prin care i se cereau bani la sentiment: “Ești un bun român. România funcționează cu taxele tale”.

Din câte se observă însă, numerarul a continuat să crească, ajungând la un nou nivel record în noiembrie 2015 (45,46 miliarde de lei) ceea ce arată că toate aceste inițiative sunt ineficiente cât timp nu se umblă la cauză.

Numerar în circulație (miliarde lei)

Dar poate că din acest motiv guvernul tehnocrat a fost de acord cu reducerea TVA la 20%, de la 1 ianuarie 2016, fiindcă atunci când măsurile de inspirație militaro-polițienească eșuează e necesar să se aleagă soluția corectă: relaxarea fiscalității.

Și pentru că tot am apucat să deschid discuția despre TVA e bine să menționez ce s-a întâmplat când a crescut. Populația - în plină criză - a “validat” majorarea prețurilor cu cardul de credit sau overdraft-ul atașat cardului de salarii.

După care, ulterior, când s-a dovedit că riscul de credit e mare când oamenii iau împrumuturi să supraviețuiască, debitorii s-au adresat economiei subterane, deoarece nu-și mai găseau eligibilitate la bancă.

Așa se explică de ce numerarul a ajuns la niveluri ridicate, pentru că “la negru” se utilizează bani cash.

Iar populația nu doar că a luat niște credite de la bănci, ci s-a supraîndatorat, fapt trădat de nivelul mare al creditelor neperformante.

Voi relua întregul periplu logic. Dacă primele bănci din România au ajuns să aibă neperformant un credit din trei, indiferent ce au făcut apoi cu ele, asta arată că ne confruntăm cu supraîndatorarea. Cererea există, dar nu-i solvabilă. Și a devenit și mai redusă după ce bugetarilor, care au avut întregul salariu în cartea de muncă, și au fost considerați clienți “siguri” de către bănci, li s-au tăiat lefurile și s-a mărit TVA.

Iar această cerere, ce nu mai are posibilitatea să se adreseze sistemului bancar, poate să vireze către economia subterană, pentru ca oamenii să poată subzista. Unde, în loc să se apeleze la instrumentele bancare, se fac plăți cu numerar. De aceea a ajuns cash-ul la nivel record.

Când nu migrează “la negru”, consumul se reduce, și această situație nu e în măsură să fie gestionată de politica monetară, deoarece nivelul creditelor neperformate din bănci e foarte mare.

Cu alte cuvinte, politica monetară nu deține resurse cu care să scutească la plată împrumuturile. Spațiu pentru majorarea cererii poate fi creat, eventual, prin intermediul politicii fiscale.

Încercarea de a compensa cu paliative monetare tăierea salariilor și majorarea taxelor arată falimentul unui model de gândire, care a avut ca scop, corupția și furtul organizat.

Deși nivelul de trai nu pemitea, s-au redus remunerațiile și s-a mărit povara fiscală. Iar puterea de cumpărare lipsă a fost substituită prin puterea de cheltuire mărită cu bani luați pe datorie. Mai departe, cu resursele ce s-au luat ori nu s-au mai dat de la buget s-au cumpărat bunuri publice ce au costat de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Și debitele s-au dovedit a fi neperformante. Fiindcă, a existat cerere, indubital, dar care era insolvabilă din cauză “umflării” facturii populației cu taxe și tarife la utilități.

Ca să conchid, populația a ajuns supraîndatorată din cauza corupției de la nivel central și local. Același motiv pentru care au avut de suferit și băncile.