Și dacă tehnocrație înseamnă să te abții de la a guverna excesiv?

Conjunctura politică, la care protestele de stradă de după cazul polițistului mort din coloana oficială a lui Gabriel Oprea și tragedia Colectiv au avut un rol important, a adus la putere actualul guvern numit tehnocrat. Rolul unui guvern tehnocrat este, teoretic, acela de a ne feri de tarele clasei politice.

Tehnocratul se definește prin opoziție cu politicianul. Spre deosebire de politicieni, tehnocrații se situează mental dincolo de ideologii (nu e momentul să ne întrebăm cum reușesc să facă asta). Spre deosebire de politicieni, al căror interes și scop este acela de a fi realeși și sunt dispuși să sacrifice binele public pentru asta, tehnocrații nu vor decât să aplice cunoștințele pozitive de specialitate pe care le dețin despre ce trebuie făcut pentru a face instituțiile să funcționeze mai bine, în folosul întregii societăți.

Din păcate, constatăm că tehnocrații se comportă, cel puțin deocamdată, mai politic decât politicienii de care se presupune că ar trebui să ne protejeze. Cel puțin în ceea ce privește inflația legislativă, la care politicienii sunt maeștri, pentru că au de satisfăcut o sumedenie de interese divergente, iar orice măsură intervenționistă creează automat necesitatea adoptării altora, prin care se încearcă să se atenueze distorsiunile create. Și tot așa, în spirală vicioasă.

"That government is best which governs least." (Thomas Jefferson)

Guvernul Cioloș legiferează într-un ritm care ar face invidios orice partid ajuns la putere după niște alegeri câștigate cu majoritate absolută de voturi și de fotolii parlamentare. Un exemplu ar fi Codul Fiscal. Executivul nu s-a mulțumit să reducă TVA și alte impuneri, măsuri profund salutare. Celelalte modificări, mult mai puțin spectaculoase, deseori procedurale, au făcut Codul și mai stufos, și mai greu de aplicat de către contribuabili. Iar exemplele s-ar putea multiplica.

Problema principală este că înmulțirea și complicarea legilor este în detrimentul cetățenilor de rând și al firmelor mici, favorizând exclusiv marile corporații și experții și consultanții care gravitează în jurul lor. Cu cât reglementările sunt mai multe și mai complexe, cu atât eforturile de aplicare și respectare a lor sunt mai mari și mai scumpe, cu atât cresc costurile apelului la justiție. Corporațiile au armate de juriști, contabili și finanțiști. Avocații și consultanții fiscali prosperă de pe urma inflației legislative, căci nimeni nu are nici timp și nici pregătirea necesară (cunoașterea "tehnocrată") pentru a se descurca de unul singur prin hățișul normelor de multe ori contradictorii.

"As restrictions and prohibitions are multiplied in the Empire, the people grow poorer and poorer. When the people are subjected to overmuch government, the land is thrown into confusion. The greater the number of laws and enactments, the more thieves and robbers there will be." (Lao-Tze)

Vedeta zilei, secretarul de stat la Finanțe Gabriel Biriș, a profitat amplu de pe urma complicării progresive a Codului Fiscal pe care, altfel, o acuza public ori de câte ori avea ocazia. Iar ultima absurditate – impunerea de contribuții de sănătate persoanelor fără venituri – nu este decât încununarea firească și previzibilă a extinderii monstruoase a Codului Fiscal.

Se pare că tehnocrații care ne conduc au uitat un adevăr elementar, acela că cel mai ușor de aplicat și respectat sunt legile puține și simple. Și că poate că sarcina lor de a îndepărta răul făcut de politicieni ar trebui să constea în a simplifica ceea ce este complicat și a elimina cu totul ceea ce este aberant. Poate că tehnocrație înseamnă să știi să identifici excesul de reglementare și să-l îndepărtezi. Poate că tehnocrație înseamnă să te abții de la a guverna excesiv.

"Government is not the solution to our problem; government is the problem." (Ronald Reagan)